people versus people blog. ram's landing log

people versus people: 2010

Queer things said straight


Thursday, December 30, 2010

am luat-o pe jos, spre o africă îngheţată. la sfârşitul călătoriei puţin îmi va păsa cine sunteţi, la ce vă gândiţi şi ce grad de maturitate am atins.
nu voi mai dori decât căldura de la capăt, căldură şi fum înecăcios, numai bun pentru discuţii revelatoare. fără ameninţări, neînţelegeri, inepţii, chestii evidente, neacceptare şi infantilism mascat.
restul sunt formule.

Wednesday, December 29, 2010

Top chestii pe 2010

Ce pretenţii să ai de la un om îngeţat, care se chinuia să ajungă acasă? Mi-a venit ilustrul, originalul gând să fac un top cu momente memorabile (şi, în consecinţă, menţionabile aici) din anul ăsta. Cum am început să mă dezgheţ, însă IQ-ul mi-a ramas acelaşi, voi continua. Categoriile vor fi create din mers. Să zicem:


Cel mai penibil moment: Aici ar trebui să stau ceva timp să aleg. Dar cum nu vreau s-o fac, declar momentul în care le-am predat liceenilor urmatoarele: ,,Exista trei tipuri de conflicte: exterioare, interioare şi laterale". Paranteză: profa le vorbise până atunci de latente.

Cel mai addictive joc: Worms Reloaded (şi ruşine să-mi fie ca nu mai jucasem până acum)

Cea mai mare realizare: Examenul la sintaxă engleză luat cu o nota mai mult decât onorabilă

Cel mai fain lucru ronţăibil: castanele la egalitate cu ce-am încercat la restaurantul chinezesc

Melodia ascultată de cele mai multe ori în decursul a 8 ore: mes quins - printeso (sample)



Cel mai urât mirositor loc: Iar avem egalitate. Nu pot alege între toaletele facultăţii şi damful cela de prajeală de pe lângă nic (romană)

Cea mai proastă piesă văzută: Camerista (TNB, de parcă aţi mai putea găsi altundeva aşa ceva)

Cea mai proastă piesă nevăzută: A mea

Cel mai mediatizat eveniment din facultate: incendiul

Cel mai persistent tic: ,,De-abia aştept!"


Cea mai faină excursie: la Bâlea

Cea mai tâmpită ,,invenţie": Shewee

Cea mai nouă ţintă pentru când mă voi urni să m-angajez: Google

Clipul care mi-a smuls lacrimi -
And my life, as well as hers, "is not gonna get any better than this. This is the top."

Friday, December 24, 2010

Wednesday, December 22, 2010

poieziie*

bietele fiinţe se bat, în beţia lor, nebănuind că tu, beatica făptură,
îţi bifurci gândurile bicefalice
şi behăi bemolic

lui b


*acest poem poate fi închinat, de ce nu, poetelor olimpice al căror nume nu va fi dat, dar se Pytagoreizează

Saturday, December 18, 2010

Google Body Browser

http://bodybrowser.googlelabs.com/


Sau...cu ce mă mai joc azi. Mi-am scos tone de jocuri şi m-am plictisit de ele înainte chiar de a termina câteva misiuni.
This thing, însă, nu-i un joc. Google tocmai lansă un model 3D al corpului uman pe care îl poţi ,,inspecta" virtual aşa cum se face şi în cazul google maps. Zoom in, navigate + peel, search for organs, bones and stuff.

Pentru vizualizare, trebuie un browser care să suporte WebGL. Recomandare: ultima versiune de chrome sau vă puteţi juca în mozilla. Dar e mai complicat decât dacă descărcaţi chrome-ul şi gata.

Wednesday, December 15, 2010

The World - 200 Years of Development




Black and Blue


Well, fur melodii. Voi multumi pentru asta mai incolo.
Am visat si imi pot aminti. Am chef sa ii descriu cuiva in detaliu. Dar nu aici. The short way of saying it might be: "I've fallen in love with someone I don't know and doesn't exist. But it was there, the whole tremble and warmth." E ciudat pentru mine (mai ales ca, de obicei, nu-mi amintesc visele) sa dau de ceva atat de complex si de lung (am reusit s-o fac sa se supere dupa un curs and I ended up searching for her all the morning, pana m-a trezit alarma). I feel kinda empty. But I can reconstruct her face, at least in order to recognize her, if she'll be in my dreams again.

Nu-s genul sentimental, bla, bla. What's all the fuss, then?

Tuesday, December 14, 2010

pana in ziua in care nu vei mai avea elanul sa mai incepi ceva si te vei gandi, om bland si idiot, la ce n-are rost.

Sunday, December 12, 2010

Cutremurători

Între frustrarile tale,  tinzi să încerci a te destinde. Găsesti ceva ridicol de amuzant şi te hotărăşti să te iroseşti, scriind despre. În dimineaţa miercurii trecute era să-mi rup gâtul uitându-mă lung la cartonul pus de tanti de la chioşcul de ziare pe care scria ,,Nu mai avem click!!".  De obicei apărea alături ceva de genul,  referitor la covrigi. Enigma elucidată: ,,cititorii" primeau cartele de mobil. Înţelesesem şi ce e cu scaunele alea cu moace şi replici care mă dezgustau (gen ,,dă-ţi drumul la vorbă!" sau ,,te-ai aşezat pe mine, acum haide, vorbeşte!").

[rupeţi aici]

Azi dimineaţă. Mahmureală. Am avut impresia că e cutremur. Spre seară caut, mai mult de formă, că doar văzusem că peste zi n-au urlat televiziunile. Dau de cea mai amuzantă (dintotdeauna!) gradaţie a intensităţii cutremurelor... Bineînţeles, la click. Sub poza decanului de la Geografie (sper că omul chiar nu ştia în ce articol va ajunge), avem urmatoarea gradare:



,,I - Instrumental (cutremurul nu este simtit, pasarile si animalele sunt nelinistite. Inregistrat doarde seismografe) - intre 1 si 2 grade pe scara Richter

II - Slab sesizabil (seismul este simtit numai de catre putine persoane care se gasesc in repaus, in special la etajele superioare) - intre 2 si 3 grade pe scara Richter

III - Perceptibil (seism simtit de catre unele persoane din interiorul cladirilor) - intre 3 si 4 grade pe scara Richter

IV - Moderat (cutremurul este simtit de catre mai multe persoane din interiorul cladirilor si de unele aflate in exterior) - 4 grade pe scara Richter

V - Serios (seismul este simtit de catre aproape de toata lumea, multi sunt sculati din somn) - intre 4 si 5 grade pe scara Richter

VI - Puternic (cutremurul este simtit de catre toata lumea, multi se sperie si fug din locuinte, unele mobile grele se deplaseaza) - intre 5 si 6 grade pe scara Richter

VII - Foarte puternic (cei mai multi oameni parasesc locuintele, fiind simtit si de persoanele aflate la volan. Stricaciuni considerabile in cladiri prost construite) - 6 grade pe scara Richter

VIII - Distructiv (casele se deplaseaza pe fundatiile lor, peretii usori sunt aruncati in afara, unii pereti de caramida se prabusesc) - intre 6 si 7 grade pe scara Richter

IX - Ruinator (seismul creeaza panica generala, stricaciuni considerabile si in structuri special construite, dar si crapaturi mari in teren) - 7 grade pe scara Richter

X - Dezastruos (sunt distruse cele mai multe structuri din caramida si se produc mari alunecari de teren) - intre 7 si 8 grade pe scara Richter

XI - Foarte dezastruos (putine cladiri din caramida raman in picioare. Sunt distruse poduri. Sinele de cale ferata sunt indoite puternic) - 8 grade pe scara Richter

XII - Catastrofic (distrugerea este aproape totala. Obiectele sunt azvarlite in sus. Au loc modificari ale reliefului) - mai mare de 8 grade pe scara Richter

" (.)

Concluzia expertului din mine:
Cutremurele de 4, 6, 7 şi 8 grade au regim special (nefiind incluse în intervalul 3-4, 4-5; 5-6, 6-7 şamd). Dacă la cel puternic oamenii (cei mai mulţi) se sperie şi fug, la cel foarte puternic doar părăsesc. Este de observat şi de reţinut natura bizară a...naturii ce reiese perfect din acoperirea intervalului 6-8+ grade cu nu mai puţin de 6 tipuri de cutremure. L-am fi pus şi pe cel apocaliptic, dar e clar că, dacă am fi făcut asta, am fi rupt din audienţa pe care urmează să o aibe ampla noastră cercetare asupra
sfârşitului lumii noastre de anul viitor.

Sunday, December 5, 2010

reclame out of competition


        text reclamă radio:

 

         Mă cheamă Rashtabanca

        Şi am cont la banka

        Şi îmi cumpăr tanga!





NOU!!!  Creditul pentru orice... TANGA!





<


    Slogan alternativ:

   Mare şi-atât.

social networku' fără fir

Ce era la ei (d-acolo, de unde-a pornit):
Campanie împotriva abuzurilor asupra minorilor (copiilor). Proprietarii de profil pe Facebook primeau mesaje de genul:
“Change your facebook profile picture to a cartoon from your childhood and invite your friends to do the same. Until monday, there should be no human faces on facebook, but a stash of memories. This is for eliminating violence against children.”
More here


Ce-a ajuns şi pe la noi:
,,Pune si tu ca poza de profil un erou din desenele animate , care iti este tie drag Asa vom renunta la chipurile zilnice pentru a deveni pentru o mica perioada copii , pentru a sprijini educatia si invatamantul ."


Mie încă îmi sună a telefonul fără fir.
Oh, well...

Monday, November 29, 2010

Saturday, November 27, 2010

Chintesenţa problemelor de spaţiu

Am vorbit cu d-na prof X pentru a afla in ce sala vom recupera seminarul Z programat luni, 29 noiembrie, de la 10 la 12.
Iata mesajul d-nei prof: "Draga mea,nu am gasit sala. Vom stabili impreuna alta data pentru recuperare."
Avem oase!
Sf. Sava ma urmareste si la Universitate.
Anyway, ideea e ca o sa avem parcare pe dedesubtul mormintelor. :D

FOTO: realitatea.net

Master Mind Application

Already in stores.

Thursday, November 25, 2010

cand as vrea ca o melodie sa fie pentru mine.
cand m-am privit toata ziua ca fiind un om care traieste in prezent.
cand am fotografiat mental niste bucati si am vrut sa stiu ca le pot pastra si accesa oricand.
cand am fost cruda si am vrut sa spun ca m-am prins, ca nu mai vreau.
cand gesturi scurte si siruri de actiuni de cateva minute mi s-au parut absolut geniale.
cand m-am trezit fara vlaga, cand m-am intors la fel dar mimand-o.

off topic: I can't believe I'm playing this: All we need is Brain.

Be Stupid!

Wednesday, November 24, 2010

I'm blogging and I'm not drunk

Mania titlurilor in engleza.

M-am intors de la The Social Network. Dar nu asta ar fi subiectul. Netul e plin de lucruri despre.

She made me happy today. Nici asta nu e, insa, the main point.

It's about telling and not telling. It's about simplifying things. About private space, white lies and self-esteem. Sorting out your thoughts and taking the right decision: to wait, to bear the badge. "The one who does the same mistake twice and seems doomed to do it again" sounds...long.

Asta e mai mult decat eliptic.

Ma opresc si astept sa cada insigna. Good night...

Sunday, November 21, 2010

Bun venit in noua mea lume!




















Lucrare de licenta 2.0:

Thursday, November 18, 2010

colocviul national studentesc al găgăilor literati de pretutindeni

Interviu

2010

1. Spune-mi, mai intai, de ce ai ales sa participi la acest colocviu.


obny: ca sa ies din starea de letargie de la Litere si pt a arata lumii cat sunt eu de tare si pentru ca voiam neaparat sa ma plimb iar prin sibiu. plus ca era moca.

ego: pentru ca mi-a zis profu' si eu voiam sa merg cu el la sibiu.


2.                Ai o inclinatie aparte spre operele lui Lucian Blaga sau a fost ceva nou pentru tine?


obny: nu am o profensiune/apetenta/afinitate/ inclinatie pt blaga, logic. daca v-ati uita atent la cozile mele facute cu tus, v-ati da seama si singuri de asta. nu e atat de goa psihedelic incat sa ma dea pe spate, da nici ceva nou nu pot spune ca a fost din moment ce io sunt foarte tare incat frustrez profe de romana la menopauza cu geniul meu

ego: ceva nou, dar m-am descurcat


3.                  La ce sectiune ai participat si cum (sau de ce) ai facut aceasta alegere? (Te rog mentioneaza aici si ce premiu/loc ai obtinut)


obny: am participat la sectiunea Receptarea critica a operei lui Blaga si am luat pemiul 1, bineinteles. d'aaaah am ales aceasta sectiune pentru ca potentialitatile mele cathartice au fost deobnubilate de lecturile critice intensive din ultimii ani, fapt care ii frustreaza pe unii.

ego: I


4.                  Ce crezi ca a facut ca materialul tau sa fie unul dintre cele premiate?


obny: lucrarea mea a fost premiata pentru ca am umilit publicul prin exactitatea cozilor de tus, prin originalitatea viziunii si prin faptul ca si-au dat si ei seama ca is cea mai tare de acolo; plus ca l-am facut ko pe eugen simion

ego: ca am zis ca simion nu-i un critic literar (am plagiat-o pe cea de mai sus, da' noroc ca nu s-au prins)



5.   Ce te motiveaza sa scrii? In ce iti gasesti si regasesti resursele?


obny: imi gasesc resursele in sticlele cu apa plata de 5 litri ( as bea de la chiuveta daca nu ar avea gust de canal in care au deversat wc-urile de la morga), in nessul cu lapte pe care il beau dimineata in timp ce-mi fac cozile superbe la ochi, in tonele de cola si in meciurile pierdute de ac milan ( visul meu e sa devin comentator sportiv), in lecturile mele supersavante, in prietenii mei decadenti si in muzica pe care o ascult. bineinteles, ma inspira si familia mea de hippioti, mai ales serile pe care le petrecem impreuna in the altogether


ego: resursele...e o chestie chimica, daca vrei. si eu, ca toti oamenii, imi ,,extrag" energia din hrana, din odihna si din g. calinescu



6. Ce a insemnat pentru tine personal aceasta experienta? Cum o percepi acum, dupa ce a luat sfarsit?


obny: din aceasta experienta am invatat ca mecanicii de tren pot fi mituiti foarte usor pt a astepta bezmeticii care intarzie la gara, ca e foarte ok sa comanzi mici la restaurante de fite si ca pentru a castiga un premiu e imperios necesar sa nu ai mustata ( fata fiind). 

ego: pentru mine, personal, deci pentru ego, aceasta experienta a insemnat mult. m-am imprietenit cu lume si am vazut iar sibiul care e un oras frumos. acum o percep ca pe o experienta trecuta.


7. Multumesc. In incheiere as vrea sa imi spui daca crezi ca experienta acestui colocviu te va ajuta in viitor sau daca a schimbat ceva in modul in care vedeai pana acum lucrurile.


obny: mi se pare ca te repeti, m-ai intrebat cam acelasi lucru si la punctul 6. rock on and SMB!

ego: iti multumesc si eu. da, a schimbat. acum stiu ca tot universul rade de catrinel, din toate partile lui 







via...
(thank you!)


I've posed for pictures with Iv'ry Soap,
I've petted stray dogs, and shied clear of dope
(I've petted stray dogs, and I never mope)*
My smile is brilliant, my glance is tender
But I'm noted most for my unspoiled gender

I've been made Miss Reingold, though I never touch beer,
(I've been named Miss Perseverance year after year,)*
And I'm the person to whom they say, "Your sweet, My Dear."
The only etchings I've seen have been behind glass,
And the closest I've been to a bar, is at ballet class.

Prim and proper, the girl who's never been cased,
I'm tired of being pure and not chased.
Like something that seeks it's level
I wanna go to the devil.


I wanna be evil, I wanna spit tacks
I wanna be evil, and cheat at jacks
I wanna be wicked, I wanna tell lies
I wanna be mean, and throw mud pies

I want to wake up in the morning
with that dark brown taste
I want to see some dissipation in my face
I wanna be evil, I wanna be mad
But more that that I wanna be bad

I wanna be evil, and trump an ace,
Just to see my partner's face.
I wanna be nasty, I wanna be cruel
I wanna be daring, I wanna shoot pool

And in the theatre
I want to change my seat
Just so I can step on
Everybody's feet

I wanna be evil, I wanna hurt flies
I wanna sing songs like the guy who cries
I wanna be horrid, I wanna drink booze
(I want to be horrid, I want to make news)*
And whatever I've got I'm eager to lose

I wanna be evil, little evil me
Just as mean and evil as I can be

Seasick Mutiny

Tuesday, November 16, 2010

şoarecele ăsta n-are ce căuta în cutia mea craniana

tind să fiu nesinceră aici. când scriu şi vorbesc despre mine, despre ce îmi pare important (rareori se întâmplă să scape şi pe blog ceva de genul) o fac eliptic şi eclectic.
un şoarece cu stomacul plin de bunătăţi (satisfăcut, deci) n-ar trebui să se mai agite. ar trebui să se aşeze tacticos, cu burta în sus sau pe labuţe sau cum îi mai place lui şi s-aştepte să mi se deschidă mandibula.
dar se fâţâie încă, fără stare şi fără chiţăieli.
mă gândeşte la multe lucruri, el. de exemplu, acum e ceva cu ,,n-are niciun rost ce spui". acum la ,,eşti o persoană profund imorală"...
acum eşti bucuroasă: ai calculatorul la care tot sperai de ceva vreme, ai prieteni care îţi scriu şi-ţi fac ziua faină, dai de oameni care se bucură să te vadă, care te bucură văzându-i, ai încă de scris 2 licenţe dar nimeni nu te spânzură pentru lentoarea cu care te mişti, ea e în tine şi cu tine şi ai tot felul de reacţii chimice care coincid cu prezenţa sa.
şoarecul mă scrie, însă, într-un ton grav (noroc că până ajung să mă scriu, la rându-mi, îşi mai pierde din putere).
şobolan prost! dacă eram răcită chiar ai fi avut ce să scrii.
ai fi scris la fel.

Monday, November 15, 2010

Break a leg, young lady!

We'll take care of it later

Friday, November 12, 2010

Sia - ''Colour the small one'' , 2004 - ''Sunday''


Sunday, November 7, 2010

De ce lasă corporatiştii luminile aprinse noaptea?

Dilema asta existenţială o avem de câteva zile, de când tot privim spre turnurile luminate şi nu sesizăn nicio mişcare înăuntru. Ar putea fi numeroase motive pentru ,,risipa" de energie, aşa cum o percepem noi.
Un motiv ar fi cel al securităţii. Dar vin eu şi zic: nu se poate reduce gradul de iluminare, dacă tot nu e nici ţipenie de om pe acolo şi camerele merg şi pe lumină mai slabă (ca să nu fiu rea să zic de alea cu night vision)?
Alt motiv: oamenii care lucrează în ture. bine, bine, dar nu toate companiile au sistemul ăsta.
Cei care vin să cuteţe, după ce s-a terminat programul. CÂT să cureţi, nene? Toată noaptea?
Ce-i drept, arată mai fain ditamai turnul luminat, cu numele companiei tronând deasupra, să vadă toţi oamenii-de-noapte că-i acolo şi că ,,are cu ce".
Alţii ar spune că, pur şi simplu, oamenii uită să stingă luminile. Eu nu lucrez într-o corporaţie şi nici nu m-am apucat să-i întreb pe oamenii care o fac care-i şmecheria.
Dacă singurii ,,vinovaţi" ar fi ei, treaba asta ar fi mult simplificată (sistem automat de închidere a luminii, măcar în zonele prea puţin importante ale clădirii).

Închei cu ,,Vai, ce frumos e Pământul noaptea!" (o tanti de pe un post TV)
RE: Da, tanti şi mie îmi plac luminiţele, dar când mă gândesc că există unii care nu-s în stare să spună decât că e frumos, fără să ia în calcul consecinţele, mă sparii".


The Big Picture

Frankie vs Sam

De când a început Lip Service, stăm cu ochii ca pe butelie să nu care cumva s-o lase Cat pe poliţistă cu buza umflată, alergând înapoi la Frankie. Dacă i-au scurtat părul şi au scapat de pony-tail şi de hainele roz, nu-nseamnă că au obţinut o "yummy lesbian". Zicem noi.
Gusturile discriminează and we go for the gay team!

Ruta (Frankie)
                                                   Heather (Sam)


































:D Pentru că sunt părtinitoare, iată un bonus:

Thursday, November 4, 2010

Uat ei dei!

Băăăăi, daaaaaa...prima mea oră de predare. Lăpuşneanul a fost măcelărit cu graţie de cea care vă scrie aste rânduri! Am primit ,,bafte" înainte de a urca pe scarile profesorilor de la profele de info, franceză şi de la colegele-asistente. Am reuşit să intru cu catalogul fără să-l fi scăpat, în prealabil, pe undeva. Nu credeam că voi fi în stare să întreţin un dialog cu elevii (dar s-a întâmplat), credeam că mă voi înroşi, bâlbâi, încurca (n-au avut ei norocul). Mi s-au înmuiat, totuşi, picioarele cum am pus creta pe tablă să scriu titlul. Tremuram şi scriam (un tremurat imperceptibil pentru ochii distanţaţi, aşa cum aveam să aflu de la evaluatoare). Încă sunt în post-traumatic. Am uitat să scriu data. Mi-am amintit să dau temă şi să fac un pic de mişto de unele din colegele de facultate (ah, subtilitate!) sfătuindu-i să se ferească să facă lucrari exclusiv din citate, compilaţii aproape inutile care ,,nu dau bine", mai ales când se ajunge la un nivel superior ciclului liceal. Trist, dar se întâmplă şi la noi (şi-aici i-am flatat, da).

Mai pun un Lip Service şi mă calmez. A fost o zi bună. Am murit şi-am înviat so all is good. Am primit ,,oferta" de a-i acoperi profei încă nişte ore, poate voi reuşi să mă mai gândesc după ce mă refac.

out.

Monday, November 1, 2010

the other side of one's straight face,

all is permanent until it stops...
si altele pe acelasi palier. vad ca nu putini prefera ambiguitatile, paradoxurile, chestiile atat de abstractizate sau lacrimogene incat singurul lucru ce se poate ,,scoate" de-acolo este o impresie. and that's it.

off topic: ,,rasa galbena" revine. we're here, we're there, we are :)

Pink - Unwind

rewind. replay


Pink - Waiting for love

still here

having nothing more to say...and bothering to write this.
the pathetic side of the useless fucking clown. enjoy!

pathetically,
[still in love]

Sunday, October 31, 2010

and I left. with the wish of driving faster than anyone.
am coborat la aviatori, cu haita de marlani ce de-abia fusese data jos cu forta de paznicul furios. in sfarsit le-am vazut utilitatea oamenilor cu bastoane si moace incruntate, platiti parca sa fie acolo pentru a avea grija de reclamele care impanzesc metroul si de scaune (ah, de cate ori n-am auzit pe cate unul zicand ca zgarii patrimoniul cu ghiozdanul).
n-am carnet, n-am masina, alea erau singurele ganduri cu care m-am urcat in taxiul ala. mai am 40 de lei. daca va cer sa ma duceti, macar pe kiseleff si magheru cu cel putin 100 la ora, ma luati? si daca iau amenda? vreti sau nu, e ok oricum.
sa fi vazut luminitele cand trecusem deja de 110. e ceva, pentru un om ce nu trece de 6 km pe ora in mediul lui natural. m-am oprit pe o straduta, aproape de unirii. omu' era zambitor, de parca incheiase o afacere buna.
nu stiam ca gasesti prostituate asa de aproape de centru. e de ajuns sa mergi prin spatele magazinelor, pe stradute putin luminate. e o generalizare, desigur. singura tipa de genul pe care am vazut-o mi-a intins pachetul ei de davidoff (la cerere). am aprins si am ramas asa, langa ea. m-a intrebat daca nu vreau mai mult. preconceptii. I'm full of them. m-am gandit instant la sifilis si altele de genul. normal ca nu voiam. dar nu era, neaparat, vorba despre asta. doar pentru ca interpretez unele lucruri cumva pe baza anumitor semnale pe care le da (sau imi pare ca le da) celalalt nu inseamna ca stiu.
n-ai cum sa dai mai mult decat ai...cu filosofia asta am ajuns inapoi la metrou, innabusind eventualele milogeli pe care le-as fi putut face vreunui alt taximetrist.
e o chestie inutila. inca simt fumul si amorteala aia placuta. am stins-o, in gand, inainte sa fi ajuns chiar la coltul blocului.
nu ma mai scula maine, ma voi trezi cand o fi.
bine.

Saturday, October 30, 2010

the hottie of my dreams... :X

looks like this:

AMD AM3 PhenomII X6 1090T, 3200Mhz (3600Mhz TurboCore), Cache 9MB

Placa de baza ASUS CROSSHAIR-IV-FORMULA, AMD 890FX, AM3, 4xDual channel DDR3 1866(OC)

Memorie 8GB 1800MHz KINGSTON DDR3 KIT (4x2GB)CL9, XMP, Tall HS, HyperX

Placa video MSI Radeon HD5970 2GB DDR5 2x 256-bit

HDD Seagate 2 TB SATA III 7200 RPM Baracuda XT

BLU-RAY/ BD-ROM/ DVD+/ R/ RW/ CD-RW Combo ASUS

Carcasa Thermaltake Spedo Advance

Sursa Antec TruePower Quattro 1200W


That's her naked...and inaccessible.

Friday, October 29, 2010

Chinezării

China ocupă, în acest moment, locul I în clasamentul mondial al supercomputerelor. "Tianhe-1A" este cu peste 40% mai rapid în comparaţie cu ,,rivalul" său american. Urmează un link spre un interviu cu un nene de la Oak Ridge National Laboratories. Cea mai delicioasă parte mi se pare răspunsul la întrebarea ,,de ce nu fac cei de la Oak Ridge ce fac chinezii?".

,,Chinezăria" 2 (şi ah, ce-aş vrea-o, mai ales că scrie made in China pe ea!) este mobilul cu cel mai mare timp de standby: aproximativ 2 ani. Timpul de vorbire ar fi între 3 şi 5 zile.
Mă face să-mi aduc aminte de ce râdeam cu drooopy: în curând, operatorii de telefonie mobilă ne vor oferi abonamente lunare cu minute mai multe decat...well...cele dintr-o lună. Când va veni vremea, ăsta va fi foarte util.

Wednesday, October 27, 2010

intuitivii si ceaţa

încă nu ne putem da seama dacă va fi o zi faină sau nu. dacă vom merge degeaba la facultate sau nu, dacă vom avea vreo problemă de relaţionare, dacă ne vom face iar de râs sau nu.
e ceaţă şi citim, de pe la vreo 6 şi ceva, Vattimo şi Heidegger. avem ceai şi şosete groase, gânduri care se bat cap în cap şi un pix negru care nu mai scrie.
peste câtva timp, fără legătură cu nimic, eu şi hortensiile ne vom aduce aminte de buchetul unei profe în timp ce citim ştiri despre colecţia de creiere ce poate fi accesată online, cu tot cu research results sau vorbim la telefon cu o telefonistă fără somn şi dornică de afirmare.
sentimentul de inutilitate revine. intuiţia şi-a terminat treaba pe azi.

Tuesday, October 19, 2010

Sunt într-un spital. Am dat de un atac ischemic tran-zi-tor. Sau el de mine. Cred că mai bine spus ar fi: doctorii au dat de el la mine. Noroc cu peticul de hârtie atârnat de pat, altfel aş fi stat mai bine de 8 ore în necunoştinţă până când ar fi apărut, în sfârşit, cineva care să mă anunţe de tristul incident. Bine, nu că atunci aş fi ştiut ce înseamnă (nici acum nu mi-e prea clar, cu toate că asistenta s-a străduit să îmi explice evitând jargonul medical). Am întrebat-o dacă a dat de cineva din cunoscuţii mei, mi-a răspuns că da, s-au strâns la uşă ca la moaşte. Două colege, o tipă înaltă, tunsă scurt de la care n-ar fi înţeles cine e şi cele două bucaţi de părinţi. Cică aşteptau să mă trezesc. Ai vrea să le spun să intre?
Am de gând să mai stau aşa, fără lume. Mi-am văzut ghiozdanul si haina aşezate pe un scaun, într-un colţ al camerei (ceva îmi spune că şansele ca astfel de lucruri- străine de un anumit spaţiu- să fie aşezate în preajma colţurilor sunt de mai bine de 80%).
Deci nu, nu vreau să intre nimeni acum. Îmi vreau caietul din ghiozdan. Vreau să-l deschid şi să văd ultimele chestii notate. Intuiesc că ar fi un curs de RP şi parcă simt o dorinţă ciudată să am dreptate. Am dat de o ultimă pagină cu scris atât de urât încăt chiar dacă sunt încă ameţită şi văd cam în ceaţă nu pot să am vreun dubiu că n-ar fi al meu.

Încă stau şi îmi aştept mentorul. Îmi bălăngăn picioarele spănzurate de masa elevilor de serviciu. Stau în faţa cancelariei liceului-închisoare şi aştept. E deja a doua oară când vin, în decursul a trei ore. Unii oameni nu-s făcuţi pentru organizare aşa cum nu toţi sunt făcuţi să conducă avioane. De ce ţin ei cu tot dinadinsul să ne paraşuteze deasupra deşertului de fiecare dată?
E superfluu să-mi mai notez dar o fac: iar am fost degeaba la facultate; este a nu ştiu câta oară când mă trezesc cu chef de a face cursuri şi ajung să fumeg în curtea interioară, după căutari asidue de săli si profi. Îmi schimb planurile şi traseul în funcţie de toanele altora şi mă plang cu fiecare ocazie. Ocaziile, am impresia, încep să se sature de mine. Dar asta e altă poveste.
Încep deja să îmi schiţez scenariul primei lecţii.
Lângă mine se aud, cor de lebede din Herăstrău (de ce de acolo? pentru că alea-s speciale, cântă toată ziua, nu doar când mor), colege aprinse în discuţii politico-meteorologico-financiaro-familiale. Pe lung: despre cât de chior e preşedintele, cât de urât e afară, cât de multe taxe sunt (incluzând zvonuri precum ,,taxa pe sex" şi clişee gen ,,taxa pe aer") şi nunţi. Mă plictiseşte toată treaba asta. Mă plictisesc oamenii simpli. Corecţie: mai simpli decât mine. :)
Nu-mi plac chestiile întrerupte brusc. I usually need time. Revin: mă privesc intrând în clasă, salutând, lăsând catalogul pe catedră cu un mic păcănit, prezentându-mă...

Monday, October 18, 2010

on simple things

-like relativity-

lucruri la care nu te gandeşti nu pentru că n-ai fi capabil ci pentru că nu se iveşte ocazia

like me and you (wearing your native cuteness), walking down our streets for hours, not feeling the time passing by.
like me, stuffing an eternity in those 5 minutes that takes me to get back home.

Friday, October 15, 2010

Groaznic

-tic verbal-

Îmi apare de fiecare dată când trebuie să folosesc infectele toalete de la facultate (în ultima vreme decid să merg în pasaj, măcar acolo nu miros hidos şi au, bonus, hârtie şi săpun lichid - this is heaven, me tells you!). Apoi când văd fete de tipul ,,faaa-tăăh!" care se împiedică pe lângă mine în extensii, unghii, toace (toci) sau chiar de propriile dâre de parfum (fizica modernă -şi nu postmodernă- ne învaţă că, în cantităţi enorme, vaporii capătă proprietăţi specifice corpurilor solide).
,,Groaznic" mă trezesc spunând când ne înghesuim prin săli şi seminariştii se miră că ,,suntem prea mulţi" sau când oamenii, având dubii dacă să oprească sau nu la semafor, decid să treacă peste mine.
Groaznicii care se dau rotunzi, groaznicii care mă frustrează (aici, recunosc, ar fi mult de zis).
N-am nicun chef; uşor de ghicit:,,groaznic!" şi, după obisnuitele nopţi de somn, zilele încep cu un nelipsit _________

Tuesday, October 12, 2010

Joaca de-a profu'

NB: Pentru cuvântul ,,joacă" scăzute vor fi 2 puncte.
Mă lăcrămez şî tremur când citesc (ah, încă un punct):

,,Amintiţi-vă că sunteţi un musafir în şcoala unde faceţi practica pedagogică. Suntem privilegiaţi că directorul şcolii a acceptat ca voi să participaţi la viaţa şcolii în acest fel.
Vă rog:
1) să vă purtaţi politicos în orice împrejurare.
2) să adoptaţi o atitudine profesionistă (să vă luaţi în serios pe voi şi să-i luaţi în serios pe elevi şi pe mentorul vostru, să fiţi responsabili pentru modul în care vă pregătiţi lecţiile şi în care participaţi la asistenţe sau la discuţiile de după)
3) Încercaţi să înţelegeţi viaţa şcolii şi să contribuiţi la aceasta într-un mod pozitiv.

VĂ URĂM MULT SUCCES LA PRIMA ÎNTÂLNIRE CU ŞCOALA ŞI CU FRUMUSEŢILE ŞI DIFICULTĂŢILE PROFESIEI DIDACTICE!
ŞI NU UITAŢI!
MENTORUL ESTE ALĂTURI DE VOI PENTRU A VĂ ÎNDRUMA ŞI AJUTA LA NEVOIE, NU PENTRU A VĂ JUDECA!"

Sunday, October 10, 2010

Monday, October 4, 2010

Geniile se cunosc după orar

Probabil că o să îmi ia iar cel putin 2 săptămâni să ma prind ce şi cum. De aici reiese că nu-s un geniu. Dacă nu ne mai greşesc grupele şi ne şi zic la care intrăm, s-ar putea să îmi ia mai puţin...cu 3 zile.
Fragmente de orar:



















Răutatea din mine şi iiiv a ieşit iar la suprafaţă. Am imaginat un orar pentru particulare:

Luni: --------------------------
Marţi: --------------------------
Miercuri: 12-14: butonat grile
Joi: idem
Vineri: --------------------------



Avem ceva defect. Eu, cel puţin, recunosc. :P

Saturday, October 2, 2010

Înfrângerea Pusineascăi

I've done it! And even honorably. :D
Ansamblul folcloric literar Şoricoteca prezintă:

Oct, 1, 64 years later: US says "Sorry for infecting ya, folks!"

Facts: *Guatemalan subjects were infected with syphilis and gonorrhea (without their approval) by the U.S. Public Health Service.
*The US Government suddenly remembered about these experiments after prof. Susan M. Reverby posted her research results.


Post-Post factum:

"The sexually transmitted disease inoculation study conducted from 1946-1948 in Guatemala was clearly unethical. Although these events occurred more than 64 years ago, we are outraged that such reprehensible research could have occurred under the guise of public health. We deeply regret that it happened, and we apologize to all the individuals who were affected by such abhorrent research practices." (Hillary Clinton and Health and Human Services Secretary Kathleen Sebelius)

Cynical joke:
A: What's the difference between a Nazi experiment and an American one?
R: The Americans do give a fuck about saving the appearances.

Of course, this happens all the time. People wait 'till it's found out, then apologize. Let's see what's next. And where. :)

Wanna read more about it? Here

Friday, October 1, 2010

It's here! For the 15th time

Oh joy, oh joy!
Au reapărut indicatorii de început de an:

*omuleţii crp-işti (on the verge of paying 3100 for the privilege of being students) au început să mă (re)întrebe speriaţi la care din secţii îmi voi menţine taxa

*nelipsita schimbare de look, fatăh: this year, freză à la Mila Jovovich în The Fifth Element (oh, well :|)

*pe lângă claustrantele gânduri cu privire la încă două sesiuni, s-au mai adaugat altele de-a dreptul ucigaşe (3 ex de licenţă + 2 susţineri)

*nerăbdarea reîntâlnirii (sună a ,,emoţia descoperirii", da) cu oamenii din atmosfera de care mi-era dor (insensibilitatea mea patologică mă împiedică să scriu direct towards them)

*mi s-au îmbocnit mâinile, nasul şi picioarele

*am început deja să mă gândesc la vacanţa de iarnă

Tuesday, September 28, 2010

Anunţuri

Student în an terminal, caut plămân pentru continuarea schimbului de gaze în interiorul innecăcios al ,,mediului academic".
Empatizator de profesie, cumpăr glande lacrimale şi colecţie de sentimente din perioada 2003-2009. Ma puteţi contacta la cursuridetoatefelurile@y.moc.
Vând telefon zimhiens cu toate accesoriile incluse (degete, incărcător, voci, certuri, căşti, fantezii).

Monday, September 27, 2010

Din amintirile copilului-copac-de-radio

Când eram eu mică şi de-abia se putea spune că încep să se vadă roadele puţinelor mele sinapse, mă perindam prin Radiodifuziune împreună cu o gaşcă de puşti. Am strans multe frânturi din mine şi ce era în jur în perioada aceea (aproape 10 ani. să fie mai mult?). Singurul, dar singurul motiv pentru care m-am apucat să scriu pe blog (ce dacă, teoretic, ar trebui să-l consider my private space?) despre perioada aceea este Herta.
Iată întretăierea a două lucruri: unul de care-mi aduc aminte zâmbind şi altul de care nu pot să nu-mi aduc aminte, faţa laureatei fiind peste tot.
Disclaimer: n-am citit încă nimic de ea şi sunt sufocată de câte herte întâlnesc ochii şi urechile mele zilnic, oriunde aş merge. Am de gând avem de gând să o vedem azi ,,în dialog cu Gabriel Liiceanu, în direct, de la 18:30 pe www.radio3net.ro".
Pentru cei care se chinuiesc să vadă legătura intre herte şi amintirile mele radiofonice: search deeper.
Acum aproape 6 ani, Radio România Tineret devenea Radio3net, primul radio-tv (cum i-aş fi spus). Noi, copiii chirăitori de diminică dimineaţa, ne mutarăm cu cătel, cu purcel pe Cultural. În perioada aia aveam pusee de panseuri. Unul din ele suna cam aşa: ,,Care mai e farmecul în a vorbi la radio dacă toată lumea te şi vede?". Pentru mine, deliciul suprem la care mă puteam gândi era că poţi spune lucruri serioase, care să-i lase paf pe ascultători, în timp ce faci cele mai neserioase gesturi (să te scobeşti adânc şi liniştit în nas, să joci darts cu moaca vreunei vedete în faţă şi altele de aceeaşi factură). Bineînţeles, consider că eram încă prea mică pentru astfel de ,,realizări". Nu pot spune ceva serios nici măcar acum.
Da, sunt modestă, get over it.

Thursday, September 23, 2010

"existential questions" featuring dolls

Why would someone take pictures of an ugly, ugly place instead of capturing and showing the beauty of [...bla, bla, bla, you get it]?
What's the point in making scary, horrible dolls when any little girl/boy (adopting a feminine gender role- oh, boy, these traditionalists!) could easily freak out at the sight of one of those? Well, no one said it has to have a point nor that the dolls are for kids (or "little children" as one of our teaching assistants constantly writes on her blog - yeah, I can't help it).
I stumbled upon this site where I found some of these (enjoy!):




























Speaking of dolls, here's a place I'd like to visit: La Isla de la Munecas (The Island of Dolls) in Mexico. More here

Tuesday, September 21, 2010

Sunday, September 19, 2010

sinucigaş recidivist or how to stay urban 'till you die for good

Am scris rândurile astea între sinuciderile mele reuşite şi repetate.
M-am gândit -de ce să mint?- să mă dau mare, rotund, şmecher, cum mai doriţi dumneavoastră povestindu-vă cum am reuşit să ma sinucid de mai bine de 30 de ori în oraşul ăsta claustrant (când plouă) şi infect (când nu). Mi-am notat cu minuţiozitate fiecare senzaţie din cele trei momente principale (înainte, în timpul şi după), convins fiind că pot deveni, într-o zi, important pentru ştiinţe precum cele ale medicinei, biologiei, fizicii sau psihologiei.
Dar cum nu a venit încă vremea tehnoredactării acestui consistent manuscris, m-am decis să arunc o ciozvârtă celor disperaţi, care caută sfaturi şi se tem de o eventuală supravieţuire.

Când m-am gândit prima oară să mă arunc de pe parcarea de la Unirii, mi-am adus aminte de o serie de babe ale căror supravieţuiri ,,miraculoase" umpleau câte 5 minute din spaţiul de emisie al buletinelor de ştiri. Am estimat că, pentru o persoana cu norocul şi greutatea mea (95), cel mai sigur ar fi un bloc de peste 10 etaje. Prima oară le-am încercat pe cele dinspre periferie, de 20, apoi m-am mutat mai spre centru, pe cladirile de birouri din Piaţa Victoriei.

Metroul: unul din cele mai sângeroase şi enervante mijloace de a muri. Cel puţin, din punctul de vedere al celorlalţi - you know...omuleţii aia agitaţi care trec repede peste şoc şi încep să pufnească dându-şi seama că nu vor mai ajunge la timp.

Înecul în canalele inundate şi descoperite, in zilele ploioase şi gri

Moarte prin strivire- materiale necesare:
a) betoniere, şlefuitoare şi alte utilaje ce împânzesc străzile
b) picioare şi bandă adezivă (procedeu: se merge de cu dimineaţa într-un club în care şansele să mai poţi atunca un ac când se face noapte sunt minime; persoana se lipeşte de podea şi aşteaptă hoardele de party animals)

Enervatul unei haite de cel puţin 3 câini. Am încercat cu unul (care, până la urmă, s-a plictisit de sfâşâiat) şi apoi cu 2 (între care s-a legat o idilă fix când eram pe punctul de a face infarct).

Aruncatul în faţa şoferilor cursanţi de pe Magheru, Dorobanţi etc.

Tăiatul cablurilor de curent cu orice găsţi metalic şi ascuţit

Colectarea a cel puţin 1 kg de otravă de şobolani şi înghiţirea ei (scotocind prin colţurile facultăţilor am conchis că la limbi sunt cele mai multe şi cele mai grase rozătoare).

Asistarea la un curs ţinut de Mme Spiridon...În dosar va scrie: ,,cauza morţii-necunoscută", dar cu toţii vom şti că există o legătură între cele două.

Inhalaţii cu miros de cadavre arse, festin oferit de crematoriul de sud, cu o bogată istorie în domeniul mirosurilor insuportabile

Înjuratul flăcăilor care stau ciorchine la guri de mall-uri, metrou, blocuri. Restul vine de la sine.

O oră (limita pentru oamenii antrenaţi să reziste, să reziste, să reziste) de înot iarna, la cel mult 7 grade în Lacul Morii, Dâmboviţa, Lacul Tineretului sau alte bălţi/râuri cristaline.

Mersul pe strazile cu clădiri vechi din care cad chestii- veţi reuşi, odată şi odată, să vă spargeţi capul. Sooner then you might think, actually. Perseverare non diabolicum est.

Spânzuratul de un panou publicitar. Metodă bună dacă vreţi să muriţi cu public. Reversul: mulţi vor trece pe lângă, cel mult exclanând "Wow! Uite ce real/ă pare ăsta/asta! Super tare, mă!".

Opriţi un puşti pe stradă, daţi-i o mitralieră şi spuneţi-i că a câştigat o şedinţă gratuită de laser tag/paintball

Angajaţi-vă ca operator de sondaje de opinie

Băgaţi-vă în faţă când staţi la coadă la casă, la biserică pentru pupat icoane sau luat lumină. They'll rip your heart off.

Închideţi-vă într-o toaletă publică. Zece minute sunt suficiente.

Coborâţi din maşină în dreptul pompei de benzină şi aprindeţi-vă o ţigară. Prima dată când am dat să fac gestul ăsta, nerealizând că într-o benzinărie se află, well, benzină şi că benzina e uşor flamabilă, am fost prompt claxonat de cele două maşini din spate. A doua oară l-am dus la bun sfârşit and...it worked. yeah



[va urma]

Friday, September 17, 2010

The first TV commercials targeting LGBT audience

Denmark, 1993


US, 1994

Bonus: McDonald's first gay friendly ad:

Thursday, September 16, 2010

(the) one who hopes

My personal utopia meets (again) another one: the universal language.
I've read about Esperanto some time ago, but now I'm thinking about doing something more.
A glance: http://www.esperanto.ro/
More than that: http://esperanto.com/

Wednesday, September 15, 2010

vineri noapte de filme

Program Noaptea Albă a Filmului Românesc:

Intrarea la filme va fi liberă, în limita locurilor disponibile.



URANUS 144

21:00: Operaţiunea Monstrul (1976) r: Manole Marcus; 102 minute

23:00: Nunta mutã (2008) r: Horaţiu Mălăele; 84 minute



Club FABRICA

21:00 – 01.00

Colivia (2010) r: Adrian Sitaru; dramă ; 17 minute

Lampa cu cãciulã (2006) r: Radu Jude; 23 minute

Nunta lui Oli (2009) r: Tudor Jurgiu; 22 minute

O zi bunã de plajã (2007) r: Bogdan Mustaţã; 10 minute

Trenul Foamei (2010) r: Viorel Timaru; dramă; 26 minute

Derby (2010) r: Paul Negoescu; 15 minute

Mousse au chocolat (2009) r : Paul Tanicui ; 11 minute

Captivi de Crãciun (2010) r: Iulia Ruginã; 40 minute



Cinema PATRIA

20:00: Marţi dupã Crãciun (2010) r: Radu Muntean; 99 minute (intrare pe bază de bilet)

22:00: A fost sau n-a fost? (2006) r: Corneliu Porumboiu; 89 minute

00:00: Marfa şi banii (2001) r: Cristi Puiu; 90 minute



Noul Cinematograf al Regizorului Român

Indoor

18:00: Nunta de piatrã (1972 -1973) r: Dan Piţa; 130 minute

20:30 : Secvenţe (1982) r: Alexandru Tatos; 98 minute

22:45 : O varã de neuitat (1994) r: Lucian Pintilie; 94 minute

00:45: Valurile Dunãrii (1960) r: Liviu Ciulei; 92 minute

Outdoor

21:00: Marţi dupã Crãciun (2010) r: Radu Muntean; 99 minute (subtitrare in lb. francezã)

23:00: Nuntã în Basarabia (2010) r: Napoleon Helmis; 90 minute (avanpremierã oferitã de
Festivalul Degustãtorilor de Film şi Artã Culinarã)



Cinema STUDIO

19:00: Mar Nero / Marea Neagrã (2009) r: Federico Bondi; 95 minute (intrare pe bază de bilet)

21:00: Francesca (2009) r: Bobby Pãunescu; 94 minute

23:00: Legãturi bolnãvicioase (2006) r: Tudor Giurgiu; 85 minute



ELVIRA POPESCO

18:00: Drumul Pãsãrilor (2009) r: Vlad Naumescu, Klara Trencsenyi; 52 minute

Australia (2009) r: Claudiu Mitcu; 64 minute

20:15: Marele Jaf Comunist (2004) r: Alexandru Solomon; 85 minute

Nãscuţi la comandã – Decreţeii (2005) r: Florin Iepan; 68 minute

23:00: Testimonial (2008) r: Rãzvan Georgescu; 90 minute

Quest / Cãutare (2010) r: Ionuţ Piţurescu; 31 minute

01:15: The Shukar Collective Project (2010) r: Matei Alexandru Mocanu; 75 minute



PIAŢA GEORGE ENESCU

20:30: Mãnuşi Roşii (2010) r: Radu Gabrea; 117 minute (avanpremierã)

23:00: Filantropica ( 2002) r: Nae Caranfil; 110 minute



Cinema EFORIE

19:00: Pescuit sportiv (2009) r : Adrian Sitaru ; 80 minute

20:45: Occident (2002) r: Cristian Mungiu; 105 minute

22:45: Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006) r: Cãtãlin Mitulescu ; 101 minute

Songs







thanks to a friend

Tuesday, September 14, 2010

wreck of the day

the 3 a.m. dilemma

What to do when you struggle to put yourself to sleep, you somehow manage, have a couple of nightmares and, all of a sudden, you wake up in the middle of the night at 3:00 a.m.?
Well, you can try to sleep anyway not minding the 3 a.m. boo-symbolism, you freak out and start google-ing and then praying or you try to get back to sleep and have fun reading about it in the morning.
I chose the last one. And I found out that...

-> I might be defective: "We all have enter clocks and yours definitely needs to be readjusted ---maybe a sleep expert through your dr could help "

-> God called. He's on the line 1: "3am is the 4th watch. The Lord wakes us up at this hour because it is then he can get our attention. During the day or when we first go to bed, we have other things on our mind. 3am is when our minds are clear and we can hear him and he can speak to us. When the Lord wakes you up at this hour or around this time, pray and listen. Sometimes we talk and pray to God but forget to listen to his answer. When you have a relationship with someone, you speak and then they speak. The same way with our relationship with Jesus. Never forget to be still and listen after you have prayed and talked with him. He wants to tell you what is on His heart. He wants to tell you that He loves you and will never leave you nor forsake you."... Woah!

-> I might be (slowly) dying: "I just learned that people who wake up between 3 and 4 am may have a problem with they kidney or lungs."

-> I may now enter the evil dimension: "Jesus died at 3 pm and the witches do their evil work at 3 am"

-> I might have a new friend: "I also wake up at 3am sharp.... And its been like that since i was 6 years old..... One day a friend with a really really good 3rd eye told me that ... I have an extension (like something else that is in me) i asked her what is that.... She did not reply... She said it gives her the creeps but she feels totaly safe when shes with me becoz it somehow protects me in someway... But scary if she looks me in the eyes when she saw it for the first time... I dont know what it is.. But its ok.....i just prayed a lot since then... Just be happy with it.... If you think your not alone.... Its only you there and your extension .. Make friends with it."

-> I'm depressed (no shit...): "I suffer from bipolar, and when I am in "depressed" phase, I tend to wake up at 3am every morning.. My therapist told me that this is very common for people with depression as it is when the mind is "at its darkest" and it is when we are most vulnerable."

-> I'm demon-free, it's just my fucking body: "There is an actual physiological, medical reason... this is the time when cortisol levels spike due to blood sugar dropping, and it is very common, especially in diabetics, or athletes, times of heavy stress, long hour jobs, or just people eating poorly throughout the day (going more than 5-6 hours without eating or too many refined foods). Their cortisol levels may be fine all day long until the night, when it spikes instead of drops. Something is tripping the sleep-wake cycle that needs to be corrected. The most common reason for this is due to a spike in cortisol, (think of it almost like adrenalin, but not as powerful), due to a drop in blood sugar. Your body increases cortisol levels when your blood sugar drops too low so it can pull glucose (sugar) from glycogen (stored sugar) from your liver. That surge in cortisol will wake you up. And you may wake up hungry, or not. And, if you're like me, sometimes it will result in panic attacks with terrifying events."

Personally, I'd prefer a combination between all of these. Makes you feel special.

Saturday, September 11, 2010

Poveştile mele încep cu ,,eram"

Nu sunt suficient de răcită şi nu-i suficient de frig încât să încep să populez blogu-mi cu nişte amintiri. Se pare că, în cazul meu, atunci când vine vorba de monologat, cam aşa merge treaba.
Asta nu înseamnă că nu mă gândesc la cât de strange e să mergi să predai în liceul din care ai plecat cu 2 ani în urmă şi în generala în care ţi-ai făcut, timp de opt ani, traseele emoţionale.

Friday, September 10, 2010

Lip Service

The newest les drama to be aired.
If you've had enough of The Real L Word, you might actually like this.
Sexy accent...and gals. :D

Teaser: here

Thursday, September 9, 2010

Reconsidering Ubuntu

Freezing up here, reading some articles about Linux (the free operating system I'm too lazy to install). I found out some cool stuff and I feel like sharing.
Source: http://hubpages.com/hub/27-good-reasons-to-love-Linux
I'll copy/paste some facts, then let you read it bu yourselves - of course, if someone's interested.

So....my pick:

1. The price of a license for Windows is equal to an amount of between one third and the entire cost of a new computer (depending on the version of Windows and the characteristics of the computer). So, unless you have obtained Windows illegally, you've paid. Where do you think Microsoft should take all their money?
Instead, you can get Linux is completely free. This is because many people in the world, worked hard to create a clear, safe, efficient and graphically beautiful.


2.
Linux hardly contracted the virus. Certainly it is not just impossible to get one. However, Linux makes this very unlikely to happen.


3.
Need new software? Linux already has a list of a huge number of programs. If you need some new program, simply open the Add /Remove Programs "on the left are the categories, click and right you have a list of programs that category.
Click on one and get a description of the program (it is also indicated the popularity with the number of stars). If you like you do not have to do is tick the left of the name, then click "Apply and OK. All done, now Linux will download the program, install it and settle in the category of membership.


4. Update all your software with a single click


5. The Windows programs on Linux with Wine
Well, many programs created to run under Windows, can run under Linux.


6. Never more your system unstable
Well, Linux can run for years without being rebooted (many servers run Linux, working hard and difficult to be restarted). Surely, with substantial updates that might affect the heart of the system, Linux also needs to be restarted.


7. Next generation 3D desktop: Linux uses them for some time


8. Immediate support, free and unlimited


9. Linux runs perfectly well on old-fashioned computer on which Windows XP, even refuse to install, or would you wait 20 seconds after each click. If this applies to XP, I will not dare even to talk about Windows Vista. Linux certainly will not make a fireball on your computer 12 years old, but it will run very well and will allow you to perform common tasks (surfing the net, write documents, etc..) Rather than dignity.

Wednesday, September 8, 2010

se duce leviatanul la salamandră...

Inaugurăm ciclul de bancuri cu leviatanul şi salamandra.
Tot la mine pe blog, mă? Să zică populaţia că-s superficială? Fie. :P

Sâmbătă seara
Sună leviatanu' la salamandră
- Când ai tu examen, salamandro?
- Păi tu când ai?
- Mâine la 6 dimineaţa.
- A, ce bine! Pun şi eu aşa.

Duminică dimineaţa
Se duce leviatanul la salamandra:
- Auzi, tu ai auzit că nu există Dumnezeu?
- Auzi? Şi ce dacă? Bem o cafea după? Hoaaaah *cough* *cough* hoooooohgh

Tuesday, September 7, 2010

the wine song

Leapşa - 20 de lucruri care-mi plac

Note:
*Venita pe filiera Nada - Drooopy
*,,Lucrul nu e chestie. Lucrul e ceva cu care poţi să-ţi dai în cap sau în care poţi să dai cu capul." (Săndoiu) Nu voi ţine cont strict de descriere, dar mi-am amintit de prof şi de ,,viziunea" lui.

1. mirosul cărţilor noi (împreuna cu cele de acetonă şi vopsea) - început de junkie, ştiu
2. să dansez, ascunsă în cameră
3. teatrul
4. scările liceului, balustrada, gangul, curtea interioară a facultăţii (lucruri corespondente unor amintiri. dragi, am zis-o.)
5. fumul de ţigară şi gestul de a fuma (aş fi cel mai fericit om dacă s-ar inventa ţigara fără nicotină, gudron care poate scoate, însă, fum)
6. începutul toamnei
7. vinul roşu
8. luminiţele (cele ale oraşului şi stelele, mostly)
9. locurile înalte (palmaresul meu de oraş conţine: ,,vedere de pe spitalul universitar", ,,vedere de pe unirea" - sună dubios-, ,,vedere de pe radiodifuziunea română")
10. să povestesc
11. masajul ;;)
12. pepenele verde
13. insignele şi ghiozdanul, rămase din ,,alte vremuri"
14. plimbările lungi (mai ales cu maşina) şi mai ales pe ,,traseul nostru"
15. să înot
16. cărţile de joc
17. să citesc/aud chestii despre mine (atat de orgolioasă şi...atât de sinceră :))
18. săruturile
19. clepsidrele şi ceasurile solare
20. lucrurile primite de la oamenii importanţi pentru mine :)

Lista se încheie, după 3 pahare de vin şi merge laaaaaa
Oana, Mary şi The World Unseen.

something manly

Sunday, September 5, 2010

circularitate

gimme the "new" intro and I can guess the ending

cynical circles and sad clowns
clowns sitting on a bench rolling their eyes, heads and toes
toes-
the most important part of the human body; without them no one can walk
in circles
cynical circles



EarlyLE: me stupid is

Saturday, September 4, 2010

9 days of silence

Am fi putut purta lungi dialoguri noi două, ştii? Ar fi pornit dintre gândurile mele şi s-ar fi infiltrat printr-ale tale, obligandu-le să ia parte, să răspundă şi să intrebe, la rândul lor.
În fiecare dimineaţă, gândurile responsabile cu număratul zilelor rămase se trezeau primele. Încercau să tragă de somnoroasele şi leneşele tale care, probabil, în acel moment al zilei, erau în cu totul alte peisaje.
Mai târziu, când venea vremea statului la soare şi a înotatului, gândurile mi se dispersau, ca o mână de spioni porniţi fiecare în câte o misiune, în spaţii diferite ale Terrei. Atunci trecea cel mai repede ceea ce numim noi ,,timp". Se făcea deja prânz, porneau în căutare de mâncare pe care o rumegau simultan cu gura mea, ferindu-se să-mi mai dea de lucru (anxietate, dor, paranoia etc.).
Serile treceau cel mai greu. Degeaba alergau pe stabilopozi, peste apă, spre luminiţele staţiunilor, spre far sau se îmbarcau pe ce găseau în port. Încercau să îţi prindă iar propriile gânduri.

De altfel, am tăcut împreună.

Gala Hop Ţop Poc

(Da, m-am întors, dar asta va intra altundeva)

Pentru că ultimele două seri din auto-exilul meu la mare au fost cam înnorate şi pentru că am prins cu coada urechii ştirea despre Gala Tânărului Actor "Hop", mi-am permis să poposesc prin Mangalia, în sala Căminului Cultural
Casei de Cultură.
N-am rezistat decât la primele parţi (secţiunea individuală). De altfel, numai o curiozitate patologică m-ar mai fi putut ţine în sală după zeci de minute de fake acting or...no acting at all. N-am vreo şcoală de specialitate, neicuşorule, dar când ragi disperat/ă ar trebui să o faci cât de cât credibil.
Să nu fiu mârlană. Au fost vreo două concurente care mi s-au părut chiar talentate. Una din ele se tot fâţâia prin sală cu un rucsac în spinare, potolindu-se pentru vreo 2 minute în care s-a asezat pe locul de lângă mine (cred ca am fost cam brutală :)) picior pus ca barieră şi replica mea candida: ,,vrei să stai? e liber."). La scurt timp era pe scenă, scoţând un ferăstrău electric şi cocoţându-se pe un bust de bărbat (de plastic, da?).
Uite ce înţelege lumea din teatru! Ah, fiinţe incapabile ce suntem.

Concurs fiind, juriu avea: Felix Alexa, Sorin Crişan, Florin Fieroiu, Marius Manole şi Virginia Mirea. Singurul, Manole încânta cei doi ochi meschini, aflaţi la câteva rânduri distanţă, de fiecare dată când un absolvent-actor-wannabe ,,interpreta": gluga lui pavăză se făcea, acoperindu-i parţial faţa oprită în grimasa de ,,Aoleu. Gataaaaa!".

Publicul
Ei, na. Adunătură (ca şi mine, after all) de pe străzile Mangaliei şi, probabil, susţinători de-ai concurenţilor. Omuleţi care reveneau la viaţă de fiecare dată când auzeau cuvinte ca ,,sex", ,,marijuana" sau ,,pulă".

Sunt curioasă cine câştigă. Azi e ultima zi.
Voi transcrie din program ce s-a jucat/va fi jucat

1 sept
Ana Maria Bălescu - Vocea broscuţei ţestoase după John van Druten
Adina Lazăr - ,,m-am întors de la supermarket şi i-am tras o mamă de bătaie fiului meu" după Agamemnon de Rodrigo Garcia (textul ăsta chiar mi-a plăcut, probabil că îl voi căuta)
Ana Nicolae - Ortansee după Theodor Mazilu
Alexandru Petrila - ,,Însemnările unui nebun" după N. V. Gogol
Raluca Mara - ,,Pasărea-Care-Nu-E" după texte de Fredrich Nietzsche
Simona Contraş şi Ali Deac - Omul de zăpadă de Lia Bugnar
Ecaterina Ciofu, Ioana Iordache, Dumitru Georgescu - Dincolo de umbre

2 sept
Diana Buluga - Irma Grese: un înger al morţii după Jo Davidsmeyer
Radu Tudor - Veşnic (supă din texte de Bacovia, Shakespeare şi încă unul, îmi scapă)
Tudor Aaron Istodor - Paharul după Eric Bogosian
Ingrid Robu (my favorite) - Fotografii cu clovni invizibili de Val Butnaru
Simona Năstase - Sfânta Ioana de G. B. Shaw
Cristina Bodnărescu - Sora lui...
de Lot Vekemans
Diana Cavallioti, andreea Vasile - Women in Motion de Donald Margulies
Radu Homiceanu, Mihail Onaca, Raluca Uzunov - Exit după texte de Eric Bogosian

3 sept
Laura Bilic - Pete de cerneală de Michael Frayn
Ştefania Dumitriu - Micile mele rândunele după Theodor Muşatescu
Adrian Ţofei - The Many Ways to Skin a Cat de Raeesa Aniff
Ioan Mihai Cortea - Alexis Zorba de Nikos Kazantzakis
Diana Turtureanu - Portocalele nu sunt singurele fructe de Jeanette Winterson (opa! uite o scriitoare gay, cu un text pe măsură, ales pentru a scoate un monolog. Păcat că a fost ieri şi ieri eram ,,în tranzit".)
Alexandra Adina Rădescu - Visul , D. R. Popescu
Andreea Ioana Cioară - Sublimul indiferent după Jean Cocteau

4 sept
Oana Ianuli, Delia Riciu, Vlad Udrescu, Alexandra Bejan, Teodor Ghiţă şi Diana Croitoru la individual. Sorry, nu am numele textelor.




Editare ulterioară:

Premiul pentru cea mai bună actriţă - LAURA BILIC

Premiul publicului, secţiunea individual: INGRID ROBU

Premiul SICĂ ALEXANDRESCU, premiul special al juriului - TUDOR AARON ISTODOR (nicio legătura, bineînţeles...e fiul Maiei Morgenstern)

Premiul „Ştefan Iordache” pentru cel mai bun actor - IOAN MIHAI CORTEA

Secţiunea grup: EDEN
Distribuţia: Diana Buluga, Radu Homiceanu, Adina Lazăr, Raluca Mara, Ana Nicolae, Mihail Onaca, Florin Suciu, Andrea Şovan, Raluca Uzunov

Premiul "Maria Filotti", acordat de printul Serban Cantacuzino - RALUCA MARA


Fin

Monday, August 23, 2010

fbook

Welcome, South Korea!

You've got 1 friend request(s)

North Korea wants to be your friend               

                                               accept         decline           ignore          start a war

Friday, August 20, 2010

being better than anyone

 can be achieved by staying up late, reading other ppl's crap (deciding that's crap included) , thinking about you grades and doing nothing more than that, refraining yourself from writing personal things in a...uhm...too personal way, not knowing what's on TV, looking at your orchid flower without being impressed/touched, enjoying the wind only because it brings a burnt tires lung-burden, thinking about her (sweet-sleepin') but not wanting to use "common words" to describe...erm, not wanting to describe anything in "the mortal way", being arrogant while naked

and, of course, by knowing when to stop


Tuesday, August 17, 2010

Nadia

...Cea pe care sperăm a o revedea cand ne întoarcem






Notă: pisica-Nadia (care ar însemna ,,speranţă") a fost numită aşa încă din prima zi a sosirii noastre, după ce a scăpat nejumulită şi neruptă din braţele mele dornice de experimente.