people versus people blog. ram's landing log

people versus people: October 2010

Queer things said straight


Sunday, October 31, 2010

and I left. with the wish of driving faster than anyone.
am coborat la aviatori, cu haita de marlani ce de-abia fusese data jos cu forta de paznicul furios. in sfarsit le-am vazut utilitatea oamenilor cu bastoane si moace incruntate, platiti parca sa fie acolo pentru a avea grija de reclamele care impanzesc metroul si de scaune (ah, de cate ori n-am auzit pe cate unul zicand ca zgarii patrimoniul cu ghiozdanul).
n-am carnet, n-am masina, alea erau singurele ganduri cu care m-am urcat in taxiul ala. mai am 40 de lei. daca va cer sa ma duceti, macar pe kiseleff si magheru cu cel putin 100 la ora, ma luati? si daca iau amenda? vreti sau nu, e ok oricum.
sa fi vazut luminitele cand trecusem deja de 110. e ceva, pentru un om ce nu trece de 6 km pe ora in mediul lui natural. m-am oprit pe o straduta, aproape de unirii. omu' era zambitor, de parca incheiase o afacere buna.
nu stiam ca gasesti prostituate asa de aproape de centru. e de ajuns sa mergi prin spatele magazinelor, pe stradute putin luminate. e o generalizare, desigur. singura tipa de genul pe care am vazut-o mi-a intins pachetul ei de davidoff (la cerere). am aprins si am ramas asa, langa ea. m-a intrebat daca nu vreau mai mult. preconceptii. I'm full of them. m-am gandit instant la sifilis si altele de genul. normal ca nu voiam. dar nu era, neaparat, vorba despre asta. doar pentru ca interpretez unele lucruri cumva pe baza anumitor semnale pe care le da (sau imi pare ca le da) celalalt nu inseamna ca stiu.
n-ai cum sa dai mai mult decat ai...cu filosofia asta am ajuns inapoi la metrou, innabusind eventualele milogeli pe care le-as fi putut face vreunui alt taximetrist.
e o chestie inutila. inca simt fumul si amorteala aia placuta. am stins-o, in gand, inainte sa fi ajuns chiar la coltul blocului.
nu ma mai scula maine, ma voi trezi cand o fi.
bine.

Saturday, October 30, 2010

the hottie of my dreams... :X

looks like this:

AMD AM3 PhenomII X6 1090T, 3200Mhz (3600Mhz TurboCore), Cache 9MB

Placa de baza ASUS CROSSHAIR-IV-FORMULA, AMD 890FX, AM3, 4xDual channel DDR3 1866(OC)

Memorie 8GB 1800MHz KINGSTON DDR3 KIT (4x2GB)CL9, XMP, Tall HS, HyperX

Placa video MSI Radeon HD5970 2GB DDR5 2x 256-bit

HDD Seagate 2 TB SATA III 7200 RPM Baracuda XT

BLU-RAY/ BD-ROM/ DVD+/ R/ RW/ CD-RW Combo ASUS

Carcasa Thermaltake Spedo Advance

Sursa Antec TruePower Quattro 1200W


That's her naked...and inaccessible.

Friday, October 29, 2010

Chinezării

China ocupă, în acest moment, locul I în clasamentul mondial al supercomputerelor. "Tianhe-1A" este cu peste 40% mai rapid în comparaţie cu ,,rivalul" său american. Urmează un link spre un interviu cu un nene de la Oak Ridge National Laboratories. Cea mai delicioasă parte mi se pare răspunsul la întrebarea ,,de ce nu fac cei de la Oak Ridge ce fac chinezii?".

,,Chinezăria" 2 (şi ah, ce-aş vrea-o, mai ales că scrie made in China pe ea!) este mobilul cu cel mai mare timp de standby: aproximativ 2 ani. Timpul de vorbire ar fi între 3 şi 5 zile.
Mă face să-mi aduc aminte de ce râdeam cu drooopy: în curând, operatorii de telefonie mobilă ne vor oferi abonamente lunare cu minute mai multe decat...well...cele dintr-o lună. Când va veni vremea, ăsta va fi foarte util.

Wednesday, October 27, 2010

intuitivii si ceaţa

încă nu ne putem da seama dacă va fi o zi faină sau nu. dacă vom merge degeaba la facultate sau nu, dacă vom avea vreo problemă de relaţionare, dacă ne vom face iar de râs sau nu.
e ceaţă şi citim, de pe la vreo 6 şi ceva, Vattimo şi Heidegger. avem ceai şi şosete groase, gânduri care se bat cap în cap şi un pix negru care nu mai scrie.
peste câtva timp, fără legătură cu nimic, eu şi hortensiile ne vom aduce aminte de buchetul unei profe în timp ce citim ştiri despre colecţia de creiere ce poate fi accesată online, cu tot cu research results sau vorbim la telefon cu o telefonistă fără somn şi dornică de afirmare.
sentimentul de inutilitate revine. intuiţia şi-a terminat treaba pe azi.

Tuesday, October 19, 2010

Sunt într-un spital. Am dat de un atac ischemic tran-zi-tor. Sau el de mine. Cred că mai bine spus ar fi: doctorii au dat de el la mine. Noroc cu peticul de hârtie atârnat de pat, altfel aş fi stat mai bine de 8 ore în necunoştinţă până când ar fi apărut, în sfârşit, cineva care să mă anunţe de tristul incident. Bine, nu că atunci aş fi ştiut ce înseamnă (nici acum nu mi-e prea clar, cu toate că asistenta s-a străduit să îmi explice evitând jargonul medical). Am întrebat-o dacă a dat de cineva din cunoscuţii mei, mi-a răspuns că da, s-au strâns la uşă ca la moaşte. Două colege, o tipă înaltă, tunsă scurt de la care n-ar fi înţeles cine e şi cele două bucaţi de părinţi. Cică aşteptau să mă trezesc. Ai vrea să le spun să intre?
Am de gând să mai stau aşa, fără lume. Mi-am văzut ghiozdanul si haina aşezate pe un scaun, într-un colţ al camerei (ceva îmi spune că şansele ca astfel de lucruri- străine de un anumit spaţiu- să fie aşezate în preajma colţurilor sunt de mai bine de 80%).
Deci nu, nu vreau să intre nimeni acum. Îmi vreau caietul din ghiozdan. Vreau să-l deschid şi să văd ultimele chestii notate. Intuiesc că ar fi un curs de RP şi parcă simt o dorinţă ciudată să am dreptate. Am dat de o ultimă pagină cu scris atât de urât încăt chiar dacă sunt încă ameţită şi văd cam în ceaţă nu pot să am vreun dubiu că n-ar fi al meu.

Încă stau şi îmi aştept mentorul. Îmi bălăngăn picioarele spănzurate de masa elevilor de serviciu. Stau în faţa cancelariei liceului-închisoare şi aştept. E deja a doua oară când vin, în decursul a trei ore. Unii oameni nu-s făcuţi pentru organizare aşa cum nu toţi sunt făcuţi să conducă avioane. De ce ţin ei cu tot dinadinsul să ne paraşuteze deasupra deşertului de fiecare dată?
E superfluu să-mi mai notez dar o fac: iar am fost degeaba la facultate; este a nu ştiu câta oară când mă trezesc cu chef de a face cursuri şi ajung să fumeg în curtea interioară, după căutari asidue de săli si profi. Îmi schimb planurile şi traseul în funcţie de toanele altora şi mă plang cu fiecare ocazie. Ocaziile, am impresia, încep să se sature de mine. Dar asta e altă poveste.
Încep deja să îmi schiţez scenariul primei lecţii.
Lângă mine se aud, cor de lebede din Herăstrău (de ce de acolo? pentru că alea-s speciale, cântă toată ziua, nu doar când mor), colege aprinse în discuţii politico-meteorologico-financiaro-familiale. Pe lung: despre cât de chior e preşedintele, cât de urât e afară, cât de multe taxe sunt (incluzând zvonuri precum ,,taxa pe sex" şi clişee gen ,,taxa pe aer") şi nunţi. Mă plictiseşte toată treaba asta. Mă plictisesc oamenii simpli. Corecţie: mai simpli decât mine. :)
Nu-mi plac chestiile întrerupte brusc. I usually need time. Revin: mă privesc intrând în clasă, salutând, lăsând catalogul pe catedră cu un mic păcănit, prezentându-mă...

Monday, October 18, 2010

on simple things

-like relativity-

lucruri la care nu te gandeşti nu pentru că n-ai fi capabil ci pentru că nu se iveşte ocazia

like me and you (wearing your native cuteness), walking down our streets for hours, not feeling the time passing by.
like me, stuffing an eternity in those 5 minutes that takes me to get back home.

Friday, October 15, 2010

Groaznic

-tic verbal-

Îmi apare de fiecare dată când trebuie să folosesc infectele toalete de la facultate (în ultima vreme decid să merg în pasaj, măcar acolo nu miros hidos şi au, bonus, hârtie şi săpun lichid - this is heaven, me tells you!). Apoi când văd fete de tipul ,,faaa-tăăh!" care se împiedică pe lângă mine în extensii, unghii, toace (toci) sau chiar de propriile dâre de parfum (fizica modernă -şi nu postmodernă- ne învaţă că, în cantităţi enorme, vaporii capătă proprietăţi specifice corpurilor solide).
,,Groaznic" mă trezesc spunând când ne înghesuim prin săli şi seminariştii se miră că ,,suntem prea mulţi" sau când oamenii, având dubii dacă să oprească sau nu la semafor, decid să treacă peste mine.
Groaznicii care se dau rotunzi, groaznicii care mă frustrează (aici, recunosc, ar fi mult de zis).
N-am nicun chef; uşor de ghicit:,,groaznic!" şi, după obisnuitele nopţi de somn, zilele încep cu un nelipsit _________

Tuesday, October 12, 2010

Joaca de-a profu'

NB: Pentru cuvântul ,,joacă" scăzute vor fi 2 puncte.
Mă lăcrămez şî tremur când citesc (ah, încă un punct):

,,Amintiţi-vă că sunteţi un musafir în şcoala unde faceţi practica pedagogică. Suntem privilegiaţi că directorul şcolii a acceptat ca voi să participaţi la viaţa şcolii în acest fel.
Vă rog:
1) să vă purtaţi politicos în orice împrejurare.
2) să adoptaţi o atitudine profesionistă (să vă luaţi în serios pe voi şi să-i luaţi în serios pe elevi şi pe mentorul vostru, să fiţi responsabili pentru modul în care vă pregătiţi lecţiile şi în care participaţi la asistenţe sau la discuţiile de după)
3) Încercaţi să înţelegeţi viaţa şcolii şi să contribuiţi la aceasta într-un mod pozitiv.

VĂ URĂM MULT SUCCES LA PRIMA ÎNTÂLNIRE CU ŞCOALA ŞI CU FRUMUSEŢILE ŞI DIFICULTĂŢILE PROFESIEI DIDACTICE!
ŞI NU UITAŢI!
MENTORUL ESTE ALĂTURI DE VOI PENTRU A VĂ ÎNDRUMA ŞI AJUTA LA NEVOIE, NU PENTRU A VĂ JUDECA!"

Sunday, October 10, 2010

Monday, October 4, 2010

Geniile se cunosc după orar

Probabil că o să îmi ia iar cel putin 2 săptămâni să ma prind ce şi cum. De aici reiese că nu-s un geniu. Dacă nu ne mai greşesc grupele şi ne şi zic la care intrăm, s-ar putea să îmi ia mai puţin...cu 3 zile.
Fragmente de orar:



















Răutatea din mine şi iiiv a ieşit iar la suprafaţă. Am imaginat un orar pentru particulare:

Luni: --------------------------
Marţi: --------------------------
Miercuri: 12-14: butonat grile
Joi: idem
Vineri: --------------------------



Avem ceva defect. Eu, cel puţin, recunosc. :P

Saturday, October 2, 2010

Înfrângerea Pusineascăi

I've done it! And even honorably. :D
Ansamblul folcloric literar Şoricoteca prezintă:

Oct, 1, 64 years later: US says "Sorry for infecting ya, folks!"

Facts: *Guatemalan subjects were infected with syphilis and gonorrhea (without their approval) by the U.S. Public Health Service.
*The US Government suddenly remembered about these experiments after prof. Susan M. Reverby posted her research results.


Post-Post factum:

"The sexually transmitted disease inoculation study conducted from 1946-1948 in Guatemala was clearly unethical. Although these events occurred more than 64 years ago, we are outraged that such reprehensible research could have occurred under the guise of public health. We deeply regret that it happened, and we apologize to all the individuals who were affected by such abhorrent research practices." (Hillary Clinton and Health and Human Services Secretary Kathleen Sebelius)

Cynical joke:
A: What's the difference between a Nazi experiment and an American one?
R: The Americans do give a fuck about saving the appearances.

Of course, this happens all the time. People wait 'till it's found out, then apologize. Let's see what's next. And where. :)

Wanna read more about it? Here

Friday, October 1, 2010

It's here! For the 15th time

Oh joy, oh joy!
Au reapărut indicatorii de început de an:

*omuleţii crp-işti (on the verge of paying 3100 for the privilege of being students) au început să mă (re)întrebe speriaţi la care din secţii îmi voi menţine taxa

*nelipsita schimbare de look, fatăh: this year, freză à la Mila Jovovich în The Fifth Element (oh, well :|)

*pe lângă claustrantele gânduri cu privire la încă două sesiuni, s-au mai adaugat altele de-a dreptul ucigaşe (3 ex de licenţă + 2 susţineri)

*nerăbdarea reîntâlnirii (sună a ,,emoţia descoperirii", da) cu oamenii din atmosfera de care mi-era dor (insensibilitatea mea patologică mă împiedică să scriu direct towards them)

*mi s-au îmbocnit mâinile, nasul şi picioarele

*am început deja să mă gândesc la vacanţa de iarnă