people versus people blog. ram's landing log

people versus people: January 2011

Queer things said straight


Saturday, January 29, 2011

Să respir?

Hai, aşa, de formă, un pic.
Am şters folderele din dreapta sus, de pe desktop (acolo îmi aşez eseurile in progress şi materialele pentru ele). Le-am înlocuit cu altele. Ma simt ca o tablă pe care se scrie şi sterge încontinuu. Încă o săptămâna. Dragă 2011, adu-mi aminte ca în 2012 să îmi pun următoarea dorinţă: să nu mai las lucrurile pe ultima oră.
Et après, le déluge...





PS: Deadeline-urile mă desensibilizează.

Saturday, January 22, 2011

Triangles

I was reading Holban and I remembered Karpman's Drama Triangle:




















And then...

(click on the ? for extra info)




?



?










?






? ?










?








?








?

Thursday, January 20, 2011

urmează staţia...erorile evoluţiei cu peronul pe...

,,-Aşa, fată, şi ce ziceam? Da. Mi-a luat maşină din aia...de tocat carne electrică, da!"


,,Moaaaaa...s-o vezi p-aia! Când am prins-o mai în umbră, aşa, i-am tras una cu dreapta şi cu stânga am tras-o de păr. Şi i-am mai dat şi un picior în gură. S-o vezi cum se ţinea de nas şi bâzâia..."

Sesiune cu blog-in şi blog-out

Şase examene şi trei eseuri în 6 zile - stare: lăsaţi-le şi pe următoarele să vină la mine!

Clasicul:


Persoana omniprezentă în viaţa mea spune că mă simt mai smart în sesiuni pentru că primesc, în sfârşit, feedback.

Înşiruirea săptămânii ce mai are un examen să treacă:
examen gen Cambridge combinat cu probe total străine lui,
eseu cu titlu cvasi-pompos (Considerations on Female Emancipation: Darwin's Contribution),
Poulet, Hrisch, Jakobson, Shklovsky, Riffaterre, Jauss, Durand, Bakhtin, Derrida, Fowler (încă sunt în extaz că am găsit pe cineva care a folosit ideea ,,asemănărilor de familie" - Wittgenstein în studiul literaturii),
Bergson, Levinas,
Dinu (cu a sa comunicare interpersonală), Wittgenstein pus alături de mari luminaţi ca Plotin şi sf. Grigore de Nyssa (!!??), Saussure all over again, Carl Rogers, Zlate cu limbajul lui divin (not), Jung (şi iată momentul în care am interiorizat răbufnirea mea, sătulă de încadrări şi tipologii),
Melville, Crane, Whitman, Dickinson, Dreiser, Twain, H. James, W. James, K. Chopin, Stevens, Pound şi cea (Gertrude Stein) al cărei Q.E.D. îl caut pe net de trei zile fără succes.

Ce amalgam de oameni, eh.
Măcar am avut timp să mă gândesc la anumite chestii. Citirea mecanică nu lasă loc decât gandurilor la mâncare, somn sau săruturi.

Mă pregătesc intens pentru oralul de mâine.
Worms Reloaded scrie pe monitor.

blog-out

Friday, January 14, 2011

Watson Supercomputeru'

Elementar, dragă Watson, e să înţelegi întrebările adresate în limbaj natural, să recunoşti inflexiunile, argoul, jargonul, să faci distincţia între sensurile conotative şi cele denotative...

Hmmm...you've just earned yourself a cracker!

Există blogging după moarte?

DA (sunt deja mort/moartă şi pot confirma - avertisment: în iad s-a tăiat netul de ceva vreme, cam de când a apărut Facebookul)

NU (încă trăiesc dar nu cred în viaţa de după moarte, deci nici în bloggingul de după moarte)

DA (Doamne-Doamne nu ne-ar lăsa fără net acolo dacă am scris frumos şi cuminte toată viaţa)

NU (ce prostie!)

Sper că DA


Thursday, January 13, 2011

Experienţe brainwashing

Noi facem multe împreună. Suntem cuplul ideal. Şi viaţa e frumoasă până ne despărţim.

Am ascultat o oră de ,,Jocurile Daniei" (asta vine ca o explicaţie pentru ce-i mai sus - mă rog, doar obsesia despărţirii ar putea veni de aici, în fine).

Azi ne-am spălat creierele împreună. N-a fost erotic ci teribil de amuzant (şi asta poate fi mai intens, uneori - depinde de mood şi de oameni).

Ea făcând pe Sherlock Holmes şi depistând purici-infractori care au plagiat, compilat sau copiat de-a dreptul eseurile, eu încercând să termin de completat mirificul dosar de practică pedagogică. Am aflat multe azi, de la puricii ei. De exemplu, toţi cei care se uita la filme sunt voyeurişti (da, da, da, indiferent de tematica filmului). Micii Freud apar de cam peste tot, nu doar din sălile de cinema întunecate, peşteri platoniciene reinventate. Că veni vorba de Platon, se pare că există dubii dacă el l-ar fi inventat pe Socrate. Mă gândeam că, de vreme ce Socrate a fost profesorul lui Platon, the deal (if any) works the other way around.

Mă întorceam, printre lacrimi, la propria mea problemă: nu cea de a pica plagiatori sau copişti, ci aceea de a răspunde la nişte întrebări absolut cretine fără să pară că îmi bat joc de nefericitul profesor (if any) care va citi.

Trecut, aşadar, prin adevărate chinuri, ferind foaia de lacrimi şi salivă, prin întrebari de genul:

,,Problemele ce trebuiau invatate erau corelate cu limbajul prea sofisticat al profesorului?" - aici am avut un blocaj imaginativ şi n-am răspuns nimic (ma rog, liniuţa nu cred ca se pune ca raspuns)

,,Au manifestat elevii interes fata de lectie? Notati pe scurt: pozitia corpului, expresii faciale care indicau interesul elevilor. R: Elevii isi priveau profesorul miscandu-si capul in functie de locul pe care il lua acesta in timpul dialogului"

,,Au incurajat resursele vizuale elevii sa participe si le-a stimulat simturile?" - am preferat sa scriu un ,,Da" urmat de ,,şi corect este: le-au"

Mess:

,,Ce ati observat in legatura cu urmatoarele aspecte: Caldura - am pus ,,mare" o fi ok?

Respectul: DA (elevii se adresau respectuos si nu vorbeau urat peste profesor)"

,,ego: de unde sa stiu daca elevii s-au auzit bine unii pe altii??)
iv: au venit cu adeverinte de la orl
iv: in fiecare saptamina"

,,Elevii se misca prin clasa?"
ego: da, misuna
Spatiile goale din clasa sunt foloisite de elevi?"
ego: nu, nu toate"


Închei fericită că s-a terminat şi că oricum nu mai contează (dacă suntem obligaţi să mai facem şi master cu oamenii care formulează astfel de întrebări şi cerinţe, apăi prefer să mă fac- cum plănuia o colegă- barman).

lemn-limbaj-sistem

Domnule Grigore Naslungău,
Prin prezenta vă facem cunoscute următoarele:

În urma cererii dvs înregistrate cu nr. 8984747395/13.13.2000, am eliberat adeverinţa pentru trimiterea formularului tip pe care trebuie să îl completaţi personal până la data de ieri, a.c.
Pentru a soluţiona cazul dvs este necesară depunerea formularului în cauză la Biroul de Relaţii cu Domnii. Odată îndeplinită procedura, vi se va elibera o adeverinţă care trebuie prezentată Oficiului pentru Înalte Trebi.
Vă rugăm să aveţi asupra dvs actul de identitate în original şi dublă copie, precum şi contractul de casă, actele maşinii proprietate personală, certificatul de deces al unuia din părinţi şi certificatele de naştere ale copiilor. Dacă, din diverse motive, nu posedaţi toate aceste acte, este necesar să înaintaţi o cerere la Oficiul Acte Inexistente pentru a primi adeverinţa de înlocuire a documentelor în cauză.
Programul Oficiului pentru Înalte Trebi este următorul:
vineri: 6-6:30
sâmbătă: 22-22:40

Pentru nedumeriri, vă rugăm să ne contactaţi la numerele de telefon existente pe site-ul instituţiei.

Tuesday, January 11, 2011

ziua care a început cu sfârşitul lumii

Luate mot à mot, cele două părţi se exclud. Dar când visezi noaptea ca zi, vezi aurora boreală pe fereastra înghesuită de la bucătărie şi apoi te zgâieşti la ploaia de meteoriţi, la clădirile care se prăbuşesc ca nucile din pomi şi la oamenii care fug dintr-un incendiu în altul, poţi spune că nu sună (ca atunci când ai scris-o prima oară) paradoxal.
Şi aştepţi să-ţi înceapă ziua. Povesteşti visul (comun, până la urmă) celor care au timp să te-asculte - deja a trecut o parte din ce-a început. Te lamentezi penibil din cauza a ceva ce ştii că poţi face, că ai fi avut timp, dar că ţi-a fost prea lene să faci (ba ai mai şi găsit motive pe care le-ai mascat în principii pentru lipsa ta de interes). Te-apucă o stare de greaţă densă ca ceaţa la care te uiţi de minute bune şi te gândeşti la mai toate lucrurile pe care le împrăştie, în zilele bune, gândul că mai e puţin şi vă vedeţi.

Dacă poţi reformula şi explica o anumită idee (sau ceva asemănător) înseamnă că şi înţelegi.

Asta merge, cred, doar la şcoală. Dacă rămâi cu impresia că înţelegi, dar nu te poţi comporta în consecinţă, ori ai ajuns la suprasaturaţie ori n-ai niciun resort de tipul conştiinţei (yeah, minţile oamenilor care ştiu multe vor zice că habar n-am ce e cu conceptul ăsta şi îl folosesc prost. îmi asum).

(Da, cu toţii retrăim şi-avem impresia că asta ,,se-ntâmplă" doar cu momentele aiurea. ,,Dezavantajele" de a conversa cu altcineva decât cu propria persoană, concomitent cu spoirea paginii de pe blog)


Cică revin.
Discuţia între mine şi tine (vânători de iubite, feriţi-vă! nu, nu e vorba de ea), îngheţând lipite de soul rebel, trăgând un şir de ţigări şi vorbind despre importanţa lăsatului. Lăsatului în multe privinţe. Tu, cu casa ta (la care majoritatea visează, de altfel), cu grădiniţa în care să cultivi ce-o fi şi cu copiii pe care îi vei biciui dacă pun gura pe vreo ţigară.
Eu, cu impresia de inutilitate (pe care am decis că n-are rost să o cuantific verbal, atâta timp cât nu poate fi, oricum, cuantificată decât din prostie).

hai săăăă...hai săăă---facem ceva necircular, neprostesc în concepţia nimănui. Şi când reuşim, să o lăsăm baltă. Nu ca ar fi ceva nemaipomenit, dar ar fi primul plan dus la capăt.

Monday, January 10, 2011

Sex Changes (of course)

The Dresden Dolls

cum să n-ajungi tot anul la un curs + bonus: problemă cu dreptunghiuri

Se ia un curs şi se pune la o oră faină (8-10 sau 18-20). Se ia o tanti sau un tant care ar trebui să facă ceva. Ea sau el decide să comenteze subiectele de licenţă ale studenţilor (of course, nefiind coordonatorul niciunuia din ei). Se repetă asta în fiecare oră, pe tot parcursul semestrului.
Acum. Se ia un student sau o studentă care ştie ce natură are cursul. La prima întâlnire, se suprimă profesorul. La a doua, vine profesorul dar nu mai apare studentul. Se repetă de 2 ori până ce profesorul (convenţie: lăsăm aşa genul) anunţă că va lipsi câteva cursuri, apoi pune recuperările la alte ore şi în alte zile...well...faine.
În tot acest timp, studentul se fereşte să aducă planul care se tot cere la fiecare curs din două motive: nu vede rostul, având în vedere că ştie foarte bine ce ar trebui să se întâmple la curs şi al doilea: nu are un plan de licenţă oricum.
Când, în sfârşit, are o formă în minte şi vede că poate ajunge chiar la curs, realizează că e ultima întâlnire şi renunţă (principiul ,,dacă n-am ajuns tot anul...").

Problemă:
Se dă figura dată (mereu am visat să găsesc formularea asta în vreun manual de mate sau ceva) şi se încearcă, cu o linie (curbă, cu unghiuri, cu floricele, cum se doreşte) să se treacă prin fiecare latură (şi prin cele mici, segmentate) doar o singură dată. Fără a se intersecta cu ea însăşi. Ivălul s-a prins repede.
Enjoy



PS: povestea problemei: veni cu ea o colegă al cărei prieten de la mate-info încerca să o rezolve de nişte zile. Intimidant a fost faptul că treaba asta a fost dată de un prof de-ai lui care le-a promis câte o notă de zece în urma rezolvării.
Rezultat: câteva zile din care rupeam minute bune împreună cu câte o foaie, desenând pe capota vreunei maşini obsesiva figură.

Friday, January 7, 2011

Masteratul în didactici şi Doctoratul în aşezarea în bănci

Să zicem (doar aşa, că n-avem ce face) că tocmai terminaţi 3 ani în care, pe lângă oboseala cursurilor pentru care v-aţi dus la facultatea aia aţi mai rezistat şi în faţa unor oameni care v-au plictisit şi poate enervat spunându-vă cum să intraţi în clasă sau cum să vă comportaţi când găsiţi câte trei elevi în bancă de doi.
Să mai zicem că aţi alergat după hârtiile pe care nimeni nu e în stare să vi le pună la dispoziţie, mai ales că, teoretic, nu ar fi trebuit decât să vă înscrieţi, să daţi examenele şi să predaţi orele alea (ne)norocite. În fine, să vă aşteptaţi la întorsături din mersul lent al lucrurilor, trezindu-vă cu câte un modul nou al modulului modulului, apărut în mijlocul semestrului. Puteţi privi îngăduitori spre profesorul pe care nu l-aţi văzut venind vreodată să vă explice ce este şi ce se vrea de la voi.

Dar iată cum, într-o bună zi (rrrrrece), aflaţi că dacă faceţi un masterat de studii literare (primul de-mi vine în minte), e musai să mai faceţi unul din ăla special, pedagogic îi zice (cine naiba mergea înainte la din astea?) pentru a vă putea aşeza într-un loc călduţ, la vreo clasă primară sau liceală


,,Art. 220. – (1) Studentii si absolventii de învatamânt superior care opteaza pentru
profesiunea didactica au obligatia sa absolve cursurile unui master didactic cu durata de doi ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor
profesionale pentru functiile didactice, se aproba de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si se acrediteaza conform legii."

Domnilor extremişti,

Cu respect mă-nclin, mai ales dacă sunteţi dintre luminatele minţi de formaţie umanistă. Liber-gânditori, dispreţuitori de cenzuri de tot felul, vă avântaţi eroic, mişcând sensibil (fie şi în proiecţiile dvs) lumea-n care ne-nvârtim cu toţii şi de tot.
Vă-nchin peroraţia de faţă Vouă, celor care îi vedeţi pe oamenii-mari puşi la colţul imoral al istoriei. Capabili de a vedea latura profund sensibilă, artistică şi inteligentă a lui Adolf, de pildă (adevăr adevărat graiesc când pot fi de acord cu voi în această privinţă, de vreţi), vă ridicaţi urmându-le îndeaproape idealurile (căci cum altundeva se poate afla modul de gândire, dacă nu foarte aproape de ceea ce suntem). Dar nu, de ce vă înjosiţi încercând să vă scuzaţi? Ferice de cel ce zice adevărul. Credeţi în lumea perfectă, adunată sub acelaşi steag, cu pacea câştigată greu (,,ce contează moartea a milioane, pentru pacea zecilor de milioane?").
Armonia, pacea şi raţiunea să fie cu voi!

PS: supliciul citirii ar fi fost mai lung dar m-am hotărât să mă opresc aici cu scrisul.

Sunday, January 2, 2011

Rugăciuni ridicole

(Anul ăsta va fi special, a început special.)
Momentan prefer să postez chestioare. Cum ar fi Rugăciunea la vreme de trăsnete, fulgere şi grindină dintr-o carte de, evident, rugăciuni (ortodoxe) cu care ne-am delectat în întunecimea târzie a nopţii trecute.
Iată, deci, cum se speră a se-nmuia mânia zeului oamenilor moderni (denumire folosită strict cu sensul de ,,din zilele noastre"):

Doamne Atotputernice, Stăpânitorul şi Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte (1), ştim că am greşit la cer şi înaintea Ta, şi am mâniat bunătatea Ta, şi am pornit certarea Ta spre noi, şi suntem vrednici de cea mai cumplită certare a Ta. Însă, ştiind iubirea Ta de oameni, că precum este mărirea Ta aşa şi bunătatea şi milostivirea Ta, - cădem cu umilinţă la marea Ta milostivire, şi Te rugăm pe Tine, Cel ce nu vrei moartea păcătoşilor, îmblânzeşte-ţi şi-ţi întoarce groaznica Ta mânie de la noi nevrednicii robii Tăi, şi nu ne pierde cu dreapta Ta mânie întru fărădelegile noastre. Ci după obiceiul iubirii Tale de oameni şi după părinteasca Ta milă, îmblânzeşte şi încetează groaznicul glas al tunetului şi al fulgerului Tău (2), şi ne miluieşte pe noi, că ne-am spăimântat foarte (3).

Opreşte, Doamne, şi stinge focul mâniei Tale pornit asupra noastră, iar norii cei întunecaţi şi încărcaţi cu grindină stricătoare, risipeşte-i degrabă şi-i goneşte la munţi (4) şi în locuri pustii, unde nu este vieţuirea robilor Tăi (5). Iar nouă, slugilor Tale, ne trimite ploaie lină şi curată, numai cât este pentru trebuinţa şi roada pământului nostru, şi spre folosul norodului Tău.

Aşa, Stăpâne Doamne, cu puterea Dumnezeirii porunceşte degrabă văzduhului să stea în linişte şi să se arate senin, curat, vesel şi cu strălucire de soare (6), ca bucurându-ne şi mulţumind Ţie, să Te mărim pe Tine, Preabunule Dumnezeul nostru. Că bun şi iubitor de oameni eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." (din „Dai voinţă iei putere", Biblioteca Ortodoxiei)


Note:
(1) în completarea pleiadei patetice: ,,şi etc."
(2) a se citi de sub masă
(3) pentru un efect liric puternic era mai potrivit ,,ne-am foarte spăimântat", zic
(4) şi da, Doamne, ca şi cei de acolo să ştie sau să aibă rugăciunea asta la îndemână
(5) o revenire excelentă! iată logica de fier care îndoaie orice cârteli ca cea de mai sus. bine mutat.
(6) sau de lună