people versus people blog. ram's landing log

people versus people: bad day for science. great day for becoming a scientist

Queer things said straight


Friday, January 8, 2010

bad day for science. great day for becoming a scientist

Inainte de a incepe povestirea diminetii-caricatura pe care am avut-o astazi, se cere o precizare asupra titlului:
- bad day for science pentru ca ilarul unor personaje si a situatiilor a estompat orice stradanie de a face (si astazi) ceva (as in chestii...stiintifice) in prestigioasa institutie de invatamant superior (cat de) in care imi fumez gandurile;
- great day for becoming a scientist pentru ca my special one [pocnind de mandrie, of course] poate fi numit, de astazi, tanar cercetator. hurrrrray! :)

Now the facts:
Se iau doua bucati de profi. Un el si o ea.
Una foarte de jos, intoarsa spre pamant, alta...hmm...altul? Nu merge asa.
Revenind: *un prof care anunta pe grup anularea seminarului (ca de obicei) si **o profa care preda saptamanal, de un an, acelorasi studenti, avand in orar o singura sala prapadita, pe care nici acum nu poate sa o repereze fara ajutor.

*Bucata de studinte tamp (recte ego) isi face aparitia in peisaj.
Nevazand la timp mesajul (mda...acum 5 minute am deschis mailul) se infiinteaza la 8:30 in fata usii incuiate a salii. Injura, se resemneaza, pleaca in cautarea umplerii celor aproape doua ore de pana la aparitia personajului feminin. Bucata, that would be.

**Revine cu 20 de minute inainte de curs. Apare si profa, uitandu-se cu nelamurire (studenta isi spune: ,iar o sa ma-ntrebe unde-i 305-ul'). Resemnare. Profa nu intreaba, ci doar constata. Usa e inchisa iar trimisul cu cheile intarzia sa rasara. Speranta reinvie. Incep sa vina colegii...micul intrand din fata salii incepe sa se umple, dar profa continua sa priveasca nedumerita. La vreo cateva usi distanta, un alt grup astepta cuminte venirea profesorului. Intr-un elan de sublima (...), profa se indreapta spre ei (ma rog, de fapt, ele...c-asa-i la noi) si intreaba: Cu voi am acum?
Criza de ras... Auzind, probabil, inedita chemare, profa isi reorienteaza privirile spre cei cu care avea, de fapt, seminar (again, de vreun an de zile).

[...]

Sa zicem ca batutii de soarta reusisera, pana la urma sa intre.
Sa zicem ca se discutasera posibilele subiecte de seminar.
Sa zicem ca, dupa 20 de minute (lista de prezenta neajungand inca la jumatatea salii) profesoara zambeste candid si le da drumul.

Se cere o reorientare spre o alta umplere a timpului pana la seminarul urmator. O sleahta de tipe (printre care si studinta matinala) se desprinde prelingandu-se in jos, pe scari, spre barul de la arhi. Bucata (I know, I know...it's rude to call her like that) care, pare-se, o luase inainte pe scari, se intorcea topaind si, vazand grupul, intreba inocent: ,Unde va duceti, fetelor?'.

Epilog:
Unde-om vedea cu ochii.
Imi plac cursurile de 20 de minute. They make you feel young and useless. :)

No comments:

Post a Comment