people versus people blog. ram's landing log

people versus people: metrou. tablou de iarna (in gheata)

Queer things said straight


Wednesday, January 6, 2010

metrou. tablou de iarna (in gheata)

Alunec printre tramvaie, oameni si masini mai ceva ca pe o rulanta in mers, plina de ulei.
Cobor scarile inspre metrou uitandu-ma la ceas si trasand in gand grafice: tramvaiele ajung pe la si 20, alora le ia vreo 3 minute sa reuseasca sa traverseze toti; pana se preling negri si reci/raciti spre una din gurile de metrou, mai trec cel putin inca 5. Daca, la gura de varsare, ajung si cei pe care tocmai ii lasa masina la statia din colt, sansele sa ajung pe peron in 45 de secunde (cat mi-ar lua, in mod normal, sa ajung de sus la peron) dispar. Odata cu ,,trecerea inexorabila a timpului" in fata cozilor cu cartele atasate, omului grabit ii raman putine variante:
a) sa se resemneze
b) sa se impinga / bage peste cei din fata
c) sa sara peste cele libere, de iesire
Omul sictirit casca sau injura. Sau injura in timp ce casca.

Nu sunt un om nerecunoscator cand vine vorba de transportul in/la/de comun [acord]. Sorb cu entuziasm povestile despre autobuze, trolee sau tramvaie si primesc cu obedienta remarci de genul ,,mai...tu mergi numa' cu metroul, ce mai vrei?". Se pare ca metroul poate fi perceput drept o craiasa (un craias, na) a / al transportului bucurestean. In el vezi cei mai multi shiny happy people (exceptand orele in care mai toti par ca au numai shiny happy guns in buzunarele ingramadite laolalta).


Situatie: cineva, in Romania, se apuca sa scrie despre amintiri din trenuri, statii, peroane. Persoana ia o pauza de scris si pleca in vacanta la Moscova (cea mai mare retea de linii de metrou din lume), de pilda... sau New York ori Paris. Sa zicem ca e surprinsa si e ferita de partile ,,mai dark" ale unor statii. Se intoarce si redeschide documentul. Isi aminteste cat de fain i se paruse ,,acolo"...reciteste unele pasaje cu descrierea fidela a chinuitelor detalii din vreun tren vechi, sau vreo statie la ore tarzii, ori a unor scaune rupte cu balti de mirosuri pe dedesubt.
Personajul incepe sa se intrebe daca ar fi cazul sa stearga tot fisierul, bucati din el sau daca nu cumva ar putea sa adauge comparatii.


De ce vrei s-o strici? îi reproşă Felix. E o amintire

No comments:

Post a Comment