Cu Macedonski pe fundal, aurolacii de parcare semnalizează înflăcăraţi gaura di maşină. După distanţa la care ridică mâna, dupa fiecare încasare, te poţi prinde uşor care le lasă un leu, care doi şi care mai mult.
Tipii de la arhi işi mai lipesc, din când în când, frunţile de geam. Odobescu geme (a fi plin de noi). Pietre geme. Geme. Gemele.
Mă gândesc la tine şi întorc, tremurând de frig, sandvişul pus pe calorifer. Rumen nu-n obraji, ci-n coajă. Mi-am amintit de diriga din generală. Ea ne-a învăţat sa scriem ,,sandviş" (SÁNDVIȘ, sandvișuri, s.n. Felie de pâine (unsă cu unt) cu un aliment rece (șuncă, salam, brânză etc.) peste care se așază adesea a doua felie de pâine). Unii (ahem!) citează DEX-ul ca pe Biblie.Al naibii Macedonski! După ce că nu i se cunoştea mai nimic din viaţa personală, ,,a mai avut şi cinci copii nenorocitul!".
Şi apare încă un telefon cu minute. Evident (pentru noi) vreau sa te sun. Mi-e dor, te sun.
Ce bine că noi nu trebuie să ne convertim. Discuţie importantă pe un bileţel, urmată de o invitaţie la o posibilă viitoare nuntă. Poate că până atunci n-o să mai fim împreună (în fond, daca aştia aleg să se căsătorească peste 50 de ani, nu cred că-i mai prindem). Never mind.
Observi că sunt din ce în ce mai mulţi indivizi (divizibili) care vorbesc singuri pe stradă? Sau dăm noi cercuri şi ei sunt mereu aceiaşi?
Îm? Da, [p, b] sunt bilabiale.
De la o vreme, din ce în ce mai multe colege simt nevoia să mă oprească şi să-mi povestească peripeţiile lor de metrou sau maşină.
E frig aici, la noi. De-aia dialogurile din pauze încep, de obicei,cu ,,brrrrrrr!". ,,Prinde-ma aprinde-ma acum Strange-ma cuprinde-ma". Următorul brrrrrrrr e de scârbă. Ce-am visat la pragmatică? ,Mi-aş da toată viiiaţa (nu trei pătrimi şi nu juma') să-ţ' pot scrie o declaraţie de la corazon la corazon, fără chestii de prost gust'. Rânduri de mediocru înnamorat care voia să-şi depaşească starea. Dar am fost trezită îndreptăţit prin acel nu vrei să dormi acăsucă, domnisoară?
Aşadar, nu, nu te-am visat. Şi nici dă dragoste nu voiam să-ţi zic nimic.
I-ai văzut pe-ăia cu trandafiri dă dragoste?
Cum dă dragoste?
Mă rog, dă dragobeţi.
Mai bine. Ai fi fost de faţă la o altă criză de-ale mele, manifestată, de data asta, mai puţin expansiv. Aceleaşi înjurături şi înşiruire de ocazii imbecile în care sunt împanzite trotuarele (TROTUÁR, trotuare, s.n. Porţiune marginală special amenajată din suprafaţa unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor) de porcării şi gagici în extaz.
Despre floricele, fluturaşi (haide, măi, fatăăăă!) şi inimioare să scrie ăia cursivi şi iubitori.
Tipii de la arhi işi mai lipesc, din când în când, frunţile de geam. Odobescu geme (a fi plin de noi). Pietre geme. Geme. Gemele.
Mă gândesc la tine şi întorc, tremurând de frig, sandvişul pus pe calorifer. Rumen nu-n obraji, ci-n coajă. Mi-am amintit de diriga din generală. Ea ne-a învăţat sa scriem ,,sandviş" (SÁNDVIȘ, sandvișuri, s.n. Felie de pâine (unsă cu unt) cu un aliment rece (șuncă, salam, brânză etc.) peste care se așază adesea a doua felie de pâine). Unii (ahem!) citează DEX-ul ca pe Biblie.Al naibii Macedonski! După ce că nu i se cunoştea mai nimic din viaţa personală, ,,a mai avut şi cinci copii nenorocitul!".
Şi apare încă un telefon cu minute. Evident (pentru noi) vreau sa te sun. Mi-e dor, te sun.
Ce bine că noi nu trebuie să ne convertim. Discuţie importantă pe un bileţel, urmată de o invitaţie la o posibilă viitoare nuntă. Poate că până atunci n-o să mai fim împreună (în fond, daca aştia aleg să se căsătorească peste 50 de ani, nu cred că-i mai prindem). Never mind.
Observi că sunt din ce în ce mai mulţi indivizi (divizibili) care vorbesc singuri pe stradă? Sau dăm noi cercuri şi ei sunt mereu aceiaşi?
Îm? Da, [p, b] sunt bilabiale.
De la o vreme, din ce în ce mai multe colege simt nevoia să mă oprească şi să-mi povestească peripeţiile lor de metrou sau maşină.
E frig aici, la noi. De-aia dialogurile din pauze încep, de obicei,cu ,,brrrrrrr!". ,,Prinde-ma aprinde-ma acum Strange-ma cuprinde-ma". Următorul brrrrrrrr e de scârbă. Ce-am visat la pragmatică? ,Mi-aş da toată viiiaţa (nu trei pătrimi şi nu juma') să-ţ' pot scrie o declaraţie de la corazon la corazon, fără chestii de prost gust'. Rânduri de mediocru înnamorat care voia să-şi depaşească starea. Dar am fost trezită îndreptăţit prin acel nu vrei să dormi acăsucă, domnisoară?
Aşadar, nu, nu te-am visat. Şi nici dă dragoste nu voiam să-ţi zic nimic.
I-ai văzut pe-ăia cu trandafiri dă dragoste?
Cum dă dragoste?
Mă rog, dă dragobeţi.
Mai bine. Ai fi fost de faţă la o altă criză de-ale mele, manifestată, de data asta, mai puţin expansiv. Aceleaşi înjurături şi înşiruire de ocazii imbecile în care sunt împanzite trotuarele (TROTUÁR, trotuare, s.n. Porţiune marginală special amenajată din suprafaţa unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor) de porcării şi gagici în extaz.
Despre floricele, fluturaşi (haide, măi, fatăăăă!) şi inimioare să scrie ăia cursivi şi iubitori.
Comentarii
Trimiteți un comentariu