Dezlânare

Nu mor după dat veşti proaste. Tind să cred ca nici nu mă pricep. Se numeşte ,,diplomaţie" ceea ce-mi pare ca-mi lipseşte de multe ori (,,Ori o ai ori...n-o ai!"). Contrazicere, contradicere.
Am înca sânge de stalker. Cu fiecare metrou care trece şi pe care nu-l iau pentru că, nu-i aşa, aştept pe cineva. Cu fiecare discuţie prin care încerc sa dau de altceva şi altceva şi tot aşa. ,,Accidente penibile". Crezusem că am scapat de cruzimea/prostia/lipsa de tact de a le provoca. Aşa cum sper, din când în când (totul ţine de a-mi aduce sau nu aminte) să scap de reflexul ipotezelor, al făuririi de scenarii care par a fi realitatea unei persoane despre care am prea puţine date (sau destul de multe; e acelaşi lucru).
Ieri, în sala aia, am simţit (eu, HPB* şi marea), la un moment dat, o ,,strângere de inimă". Din moment ce n-aş fi putut să-ţi zic prea multe, pentru că eu însăşi nu ştiam ,,care-i baiul" poate că nici nu trebuia menţionată senzaţia. În ce chip poate cineva simţi nelinişte (no, this is not the right word, dar ,,tresăltare" sună cumva înspre love interest which is not the case here) pentru o persoana pe care o vede pentru prima dată? Paranoia. Poate.
Şiiiii discursul dezlânat conglomeratul de crâmpeie de oameni din mine continuă [in private].

My Name Is A Stain

*Hortensia Papadat-Bengescu

Comentarii

  1. N-am inteles nimic. Dar, cunoscandu-te pe tine, asta era si scopul, nu? :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact. :)
    N-ar putea să se prindă decât ,,crampeiele de persoane" pe care le-am trantit pe acolo.
    Anyway...era o...chestie.
    Ce-mi place că mă cunoşti. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Aha, o chestie! Ce bine. :P

    Au, ma doare viata. (Pe bune.) :P

    "Doctore, simt ceva mortal
    Aici în regiunea fiinţei mele.
    Mă dor toate organele
    Ziua mă doare soarele,
    Iar noaptea luna şi stelele. [...]"

    ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sorescu, da...
    Pe mine nu ma doare (viata) inca. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu