între Saramago şi Winterson *break-posting*

De obicei scriu pe-aici din plictis, rareori din indignare sau sentimente apropiate ei. Când te aştept, îmi repopulez mintea cu tot soiul de imagini legate de tine. As far as I'm concerned, aproape orice poate avea legătură (mai uşor de realizat sau dimpotrivă) cu Oriceul. Am terminat ce mi-ai împrumutat; voi începe una pe care vei vrea, după ce eu însămi voi fi terminat-o, s-o citeşti şi tu. Voi vrea, apoi, alta şi alta, mereu de la tine, mereu din ce-ai citit sau ai vrea să. Ce ai văzut şi ce ai mai vrea să vezi, ce ai ascultat şi ce vei asculta, ce ai făcut, ce ai de gând să faci, ce gândeşti, la ce te găndeşti, ce simţi. [Scrisoare pentru i/Iepuraş, poftim.]

Tot Saramago citeam şi mai demult, când cineva îşi arătase încânarea privind o imagine, din Intermitenţele morţii, cea a pisicii care se aşeza în poala Morţii. Şi aştepta.
Aparent, asta ar fi singura legătură pentru care am scris de pisică (având în vedere că nu aveam de gând să te fac, cumva, corespondenta Morţii din roman).

Plictisul de plictiseală e anost. Pleonasm triplu...I like it.
Te voi citi şi îmi va trece. :)

Comentarii