Pentru ce să merg când oricum nu vin nici o miime din câţi membri şi susţinatori are comunitatea? - and then I should have said ,,bhee, beheheee!"
De ce să-mi asociez imaginea cu cea a unor persoane (puţine rău, urma să văd mai încolo) care se dau în spectacol şi pentru care nu am vreo simpatie deosebită?
Ce înţeleg ,,masele" (audienţa, oamenii care înghit mesajele pe bandă - cei la care au făcut apel şi ăia din grupurile extremiste) când ne văd?
Mai târziu aveam să aflu că nu prea au ce să-nţeleagă ,,de bine" atâta timp cât asistă de la destul de mare distanţă, păziţi de poliţie sau privind la televizor, unde regizorii de montaj îşi fac treaba cu sârguinţă, scoţând în prim plan ce vrea poporul voyorist: circenses (circ), mai mult decât panem (că oricum preţul ăsteia tot creşte, doar nu vreţi să li se-aplece şi de la ştiri de genul).
Cu câteva seri înainte pusesem la cale diverse scenarii pentru a scăpa de o eventuală reperare a mea în mulţime de către cei doi pensionari avizi de ştiri. Singurii pe care nu i-aş condamna dacă ar înghiţi (un pic mai mult) în sec.
And so, I was veeeeery tense, încercând să fentez orice cameră îmi apărea în cale. De-aia zic ca am stresat nişte lume şi m-am agitat ca particulele (atomice, subatomice, n'importe quelle). It was in vain, anyway. Şi, după ce am luat o pauză din agitaţie, am reuşit să-i văd pe cei din jur. Altfel decât la TV, în orice caz. People...nice, common people.
Prolepsă: ajunsă acasă am realizat că nu apăruse nici picior de particulă stresată şi că, deşi ne-au filmat all the time, treaba cu ,,tăiatul la montaj" a funcţionat ca în fiecare an.
În timpul
Au fost baloane (my first helium balloon :D). Până la un punct au servit eforturilor mele paranoice de a mă feri de camere. Apoi, prin semioză infinită, în mintea mea au căpătat dimensiuni precum ,,simbol al libertăţii" (uite, puiule, zboară! :P) sau ,,suflete de ghei care merg la Satana" într-o interpretare pe care natura mea capabilă de scindare a atribuit-o unor anti-gay oarecare. :P
Am cunoscut oameni, am ascultat discursuri, am râs (momentele de marş în care scapam de starea tensionată sau o acopeream).
They said we were heroes for being there. I do not consider myself a hero. I came for you (at least, that was my first reason) and I found several reasons after I decided to enter. I was just a person (a little bit of a coward, too) who learned something. Just that.
De ce să-mi asociez imaginea cu cea a unor persoane (puţine rău, urma să văd mai încolo) care se dau în spectacol şi pentru care nu am vreo simpatie deosebită?
Ce înţeleg ,,masele" (audienţa, oamenii care înghit mesajele pe bandă - cei la care au făcut apel şi ăia din grupurile extremiste) când ne văd?
Mai târziu aveam să aflu că nu prea au ce să-nţeleagă ,,de bine" atâta timp cât asistă de la destul de mare distanţă, păziţi de poliţie sau privind la televizor, unde regizorii de montaj îşi fac treaba cu sârguinţă, scoţând în prim plan ce vrea poporul voyorist: circenses (circ), mai mult decât panem (că oricum preţul ăsteia tot creşte, doar nu vreţi să li se-aplece şi de la ştiri de genul).
Cu câteva seri înainte pusesem la cale diverse scenarii pentru a scăpa de o eventuală reperare a mea în mulţime de către cei doi pensionari avizi de ştiri. Singurii pe care nu i-aş condamna dacă ar înghiţi (un pic mai mult) în sec.
And so, I was veeeeery tense, încercând să fentez orice cameră îmi apărea în cale. De-aia zic ca am stresat nişte lume şi m-am agitat ca particulele (atomice, subatomice, n'importe quelle). It was in vain, anyway. Şi, după ce am luat o pauză din agitaţie, am reuşit să-i văd pe cei din jur. Altfel decât la TV, în orice caz. People...nice, common people.
Prolepsă: ajunsă acasă am realizat că nu apăruse nici picior de particulă stresată şi că, deşi ne-au filmat all the time, treaba cu ,,tăiatul la montaj" a funcţionat ca în fiecare an.
În timpul
Au fost baloane (my first helium balloon :D). Până la un punct au servit eforturilor mele paranoice de a mă feri de camere. Apoi, prin semioză infinită, în mintea mea au căpătat dimensiuni precum ,,simbol al libertăţii" (uite, puiule, zboară! :P) sau ,,suflete de ghei care merg la Satana" într-o interpretare pe care natura mea capabilă de scindare a atribuit-o unor anti-gay oarecare. :P
Am cunoscut oameni, am ascultat discursuri, am râs (momentele de marş în care scapam de starea tensionată sau o acopeream).
They said we were heroes for being there. I do not consider myself a hero. I came for you (at least, that was my first reason) and I found several reasons after I decided to enter. I was just a person (a little bit of a coward, too) who learned something. Just that.
Comentarii
Trimiteți un comentariu