N-am ce face o jumătate de oră. Aş mai fi dormit, dar la mine nu merge ,,cu picătura". Aşa că mai dau o raită pe aici.
Ieri, mai mult târâtă, am ieşit pentru a doua oară prin oraş (prima fusese pentru un curs, apoi o tentativă de a sta la încă două, curmată superb de ,,nu se fac"). Me and an old friend târşâindu-ne (mă rog, mai mult eu) prin umbra Cercului Militar.
[Paranteză, divagaţie: oare e ,,la modă" să ai prieteni (e generic, ok?) care au convingeri total diferite, mergând până la a nu accepta o parte din tine (prostii! în cazul ăsta ar fi a nu accepta ce sunt), pentru că ,,intră-n conflict" cu propriile valori, credinţe? Noroc cu diplomaţia...şi, probabil, încă ceva pe care nu ştiu sa-l (s-o) numesc.]
Teatrul Mic. A doua zi din Serile Teatrului Studenţesc. Nu mă voi apuca să zic ceva de piesă (doar la prima am rezistat). A fost fain că au venit mulţi. As in chiar mulţi spectatori. Mi-au zburat un pic prin ţeastă cuvintele ,,organizat de Sindicatul Studenţilor de la Cibernetică" dar m-am scuturat şi mi-am readus aminte de oroarea faţă de asociaţiile (gen consiliu al elevilor sau asociaţie a facultăţii noastre) cu care am avut plăcerea. Acum mă scutur încă o dată, recitind. Să depăşim momentul.
La ieşire, m-apucaseră crizele de căscat. Şi nu era decât vreo 7. Clar, mă plictisisem şi de o parte din lume. Oboseala singură nu se manifestă aşa la mine. My time was, suddenly, precious şi, deşi era cât pe aci să fiu ,,cumpărată" cu o carte de la anticariat (în schimbul prelungirii unei plimbări), am rezistat eroic (chitzăind from time to time ,,buy me with a cigarette").
Sometimes one might be joking about his or her price.
And then it's time to raise it or leave it.
Ieri, mai mult târâtă, am ieşit pentru a doua oară prin oraş (prima fusese pentru un curs, apoi o tentativă de a sta la încă două, curmată superb de ,,nu se fac"). Me and an old friend târşâindu-ne (mă rog, mai mult eu) prin umbra Cercului Militar.
[Paranteză, divagaţie: oare e ,,la modă" să ai prieteni (e generic, ok?) care au convingeri total diferite, mergând până la a nu accepta o parte din tine (prostii! în cazul ăsta ar fi a nu accepta ce sunt), pentru că ,,intră-n conflict" cu propriile valori, credinţe? Noroc cu diplomaţia...şi, probabil, încă ceva pe care nu ştiu sa-l (s-o) numesc.]
Teatrul Mic. A doua zi din Serile Teatrului Studenţesc. Nu mă voi apuca să zic ceva de piesă (doar la prima am rezistat). A fost fain că au venit mulţi. As in chiar mulţi spectatori. Mi-au zburat un pic prin ţeastă cuvintele ,,organizat de Sindicatul Studenţilor de la Cibernetică" dar m-am scuturat şi mi-am readus aminte de oroarea faţă de asociaţiile (gen consiliu al elevilor sau asociaţie a facultăţii noastre) cu care am avut plăcerea. Acum mă scutur încă o dată, recitind. Să depăşim momentul.
La ieşire, m-apucaseră crizele de căscat. Şi nu era decât vreo 7. Clar, mă plictisisem şi de o parte din lume. Oboseala singură nu se manifestă aşa la mine. My time was, suddenly, precious şi, deşi era cât pe aci să fiu ,,cumpărată" cu o carte de la anticariat (în schimbul prelungirii unei plimbări), am rezistat eroic (chitzăind from time to time ,,buy me with a cigarette").
Sometimes one might be joking about his or her price.
And then it's time to raise it or leave it.
-> ,,buy me with a cigarette" - why, that sounds familiar... xD
RăspundețiȘtergereIn rest: "la moda"? Dar de cand sunt asa multe cazuri de genul? :(
I miss you, bah chitz!!! >:D<