concursuri

Ieri, cam pe la ora asta, aveam deja titlul de faţă şi mă luptam cu lenea să scriu şi altceva. 

Îmi începusem ziua dormind (dacă admitem că la 00:00 începe o zi) şi o continuasem trezindu-mă, cu moaca aia bosumflată şi cu ochii împaienjeniţi (aşa arăt când nu dormim împreună). Fatala greseală a fost să intru în bucătărie unde mama, suflet ,,sperător" întinsese firul fixului la maximum si apăsa febril tastele lui. Odorul, puiul etc. a fost pus să sune şi el de pe mobil, doar doar or câştiga sejurul de la radio. Bombănind şi gândindu-mă că nu pot sta aşa încă 15 minute (până se termina şi vedea şi ea ca n-aveam şanse), făceam planuri ce implicau târâtul până la baie cu tot cu handsfree. Ar fi fost de efect să îmi zbiere Monica ,,ai câştigaaaaaaaaaat!"... 
Să ne imaginăm:

,,- Avem un ascultător! BUNĂ DIMINEAŢAAAAAAAAAAAAA!                                                          
- 'mmmneaţa!                                                                                    
- Cu cine stăm de vorbă? De unde ne suni? Nu te bucuri că ai căştigat? Nu simţim asta din vocea ta...                                                                                          
- Brrr...pe rând: cu mine, de pe wc, mă bucur după ce mă trezesc...cât despre ultima...insensibililor!                                                                                                                                     (triluri de cântăreaţă care mai au un pic să-mi spargă timpanele)  Rămâi la telefon pentru a primi indicaţii de la colegii nostri"

S-a terminat, însă, în modul cel mai uşor de ghicit: eu scăpând de corvoada butonării şi primind dreptul de a trece la micul dejun, mama ofticându-se pe norocul/şmecheriile câştigătorilor.

Nu aş fi postat insipida fază de mai sus dacă nu mi s-ar fi părut că a fost o uvertură pentru ce avea să urmeze.  Spre după-amiază mă trezisem cu cu SMS prin care eram anunţată că am câştigat bicla roşie. Câteva secunde am încercat să îmi dau seama ce şi cum. Îmi amintisem că participasem, da. Cred că era a doua oară (să mai pun încă o dată, marjă de eroare, să ma simt bine că nu mint) când participasem la vreun concurs de genul; probabil că mă obişnuisem cu ideea că oricum nu câştig şi uitasem de el.                                                             
Iar singura dată pe care o mai ţineam minte nu era cea a extragerii ci cea în care vei afla dacă pleci şi în care mi se vor declanşa gândurile din aria "long distance relationship".

Şi de la SMS-ul  ăla a început cursa pe facebook, cu oameni care aşteptau mailul cu detalii care nu mai venea, cu scenarii, cu mesaje, dansuri în jurul imprimantei, planuri şi, probabil, şi înjurături.

Mâine dăm o tură de Parlament, asta e singura chestie clară din tot post-ul.

:)