Când eram eu mică şi de-abia se putea spune că încep să se vadă roadele puţinelor mele sinapse, mă perindam prin Radiodifuziune împreună cu o gaşcă de puşti. Am strans multe frânturi din mine şi ce era în jur în perioada aceea (aproape 10 ani. să fie mai mult?). Singurul, dar singurul motiv pentru care m-am apucat să scriu pe blog (ce dacă, teoretic, ar trebui să-l consider my private space?) despre perioada aceea este Herta.
Iată întretăierea a două lucruri: unul de care-mi aduc aminte zâmbind şi altul de care nu pot să nu-mi aduc aminte, faţa laureatei fiind peste tot.
Disclaimer: n-am citit încă nimic de ea şi sunt sufocată de câte herte întâlnesc ochii şi urechile mele zilnic, oriunde aş merge.Am de gând avem de gând să o vedem azi ,,în dialog cu Gabriel Liiceanu, în direct, de la 18:30 pe www.radio3net.ro".
Pentru cei care se chinuiesc să vadă legătura intre herte şi amintirile mele radiofonice: search deeper.
Acum aproape 6 ani, Radio România Tineret devenea Radio3net, primul radio-tv (cum i-aş fi spus). Noi, copiii chirăitori de diminică dimineaţa, ne mutarăm cu cătel, cu purcel pe Cultural. În perioada aia aveam pusee de panseuri. Unul din ele suna cam aşa: ,,Care mai e farmecul în a vorbi la radio dacă toată lumea te şi vede?". Pentru mine, deliciul suprem la care mă puteam gândi era că poţi spune lucruri serioase, care să-i lase paf pe ascultători, în timp ce faci cele mai neserioase gesturi (să te scobeşti adânc şi liniştit în nas, să joci darts cu moaca vreunei vedete în faţă şi altele de aceeaşi factură). Bineînţeles, consider că eram încă prea mică pentru astfel de ,,realizări". Nu pot spune ceva serios nici măcar acum.
Da, sunt modestă, get over it.
Iată întretăierea a două lucruri: unul de care-mi aduc aminte zâmbind şi altul de care nu pot să nu-mi aduc aminte, faţa laureatei fiind peste tot.
Disclaimer: n-am citit încă nimic de ea şi sunt sufocată de câte herte întâlnesc ochii şi urechile mele zilnic, oriunde aş merge.
Pentru cei care se chinuiesc să vadă legătura intre herte şi amintirile mele radiofonice: search deeper.
Acum aproape 6 ani, Radio România Tineret devenea Radio3net, primul radio-tv (cum i-aş fi spus). Noi, copiii chirăitori de diminică dimineaţa, ne mutarăm cu cătel, cu purcel pe Cultural. În perioada aia aveam pusee de panseuri. Unul din ele suna cam aşa: ,,Care mai e farmecul în a vorbi la radio dacă toată lumea te şi vede?". Pentru mine, deliciul suprem la care mă puteam gândi era că poţi spune lucruri serioase, care să-i lase paf pe ascultători, în timp ce faci cele mai neserioase gesturi (să te scobeşti adânc şi liniştit în nas, să joci darts cu moaca vreunei vedete în faţă şi altele de aceeaşi factură). Bineînţeles, consider că eram încă prea mică pentru astfel de ,,realizări". Nu pot spune ceva serios nici măcar acum.
Da, sunt modestă, get over it.
Comentarii
Trimiteți un comentariu