Masteratul în didactici şi Doctoratul în aşezarea în bănci

Să zicem (doar aşa, că n-avem ce face) că tocmai terminaţi 3 ani în care, pe lângă oboseala cursurilor pentru care v-aţi dus la facultatea aia aţi mai rezistat şi în faţa unor oameni care v-au plictisit şi poate enervat spunându-vă cum să intraţi în clasă sau cum să vă comportaţi când găsiţi câte trei elevi în bancă de doi.
Să mai zicem că aţi alergat după hârtiile pe care nimeni nu e în stare să vi le pună la dispoziţie, mai ales că, teoretic, nu ar fi trebuit decât să vă înscrieţi, să daţi examenele şi să predaţi orele alea (ne)norocite. În fine, să vă aşteptaţi la întorsături din mersul lent al lucrurilor, trezindu-vă cu câte un modul nou al modulului modulului, apărut în mijlocul semestrului. Puteţi privi îngăduitori spre profesorul pe care nu l-aţi văzut venind vreodată să vă explice ce este şi ce se vrea de la voi.

Dar iată cum, într-o bună zi (rrrrrece), aflaţi că dacă faceţi un masterat de studii literare (primul de-mi vine în minte), e musai să mai faceţi unul din ăla special, pedagogic îi zice (cine naiba mergea înainte la din astea?) pentru a vă putea aşeza într-un loc călduţ, la vreo clasă primară sau liceală

,,Art. 220. – (1) Studentii si absolventii de învatamânt superior care opteaza pentru
profesiunea didactica au obligatia sa absolve cursurile unui master didactic cu durata de doi ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor
profesionale pentru functiile didactice, se aproba de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si se acrediteaza conform legii."