post factum (welcome back)

hai să vedem dacă mai ştiu să tastez

m-am întors după vreo trei săptămâni de cort şi mers cu trenurile. mi-am făcut, ca orice călător conştiincios, datoria de a pune poze pe fb, m-am întâlnit cu oameni şi le-am povestit câte ceva.

am găsit câte ceva schimbat în oraşu' ăsta. transport de noapte, nişte tramvaie scoase, printuri noi, prieteni întorşi, ceva ştiri cu catedrala, băile din univ vopsite şi garnisite cu hârtie şi săpun lichid. dar vai, iar mă iau de băi, ca un cârcotaş care ignoră voit alte lucruri mult mai importante şi mai puţin mundane.

am trecut prin univ de vest (şi nu, nu le-am inspectat şi lor băile) şi singurul lucru la care mi-a rămas gândul a fost că la ei se poartă treaba cu camerele. avantaj imediat: în loc să alergi din uşă în uşă căutând sala la care a hotărât proful să mute cursul îl cauţi frumuşel pe camere şi mergi drept la ţintă. laser, frate! nu?

mă obosesc eventualele poveşti ce ar putea fi scrise pe aici. mă obosesc ,,aerul" şi rememorarea unor chestii dezamăgitoare (dezamăgitor - care dezamăgeşte).