Eram mică şi ascultam asta pe repeat, cum aş spune acum. Mă uitam la coperta de pe casetă şi îmi formam primele gusturi cu privire la omletă (acum sunt ,,adultul tânăr" şi pot spune că felul ăsta de mâncare îmi displace).
Mă gândeam la vara asta bizară de tocmai trecu. O serie de stări...multe şi prea variate. Am fost ca şi căsătorită, era să am şi copil (în lumea mea în care prietenii pot fi mai mult de-atât şi tot ce ţine de ei trece automat în propriul meu plan). N-a fost cazul. Dar încă ,,am" câine şi program de speriat oamenii pe stradă. Ori de câte ori ne nimerim să fim împreună.
Şi mult de lucru. Se presimte.
Cum chiţăiam la plezneală la începutul verii...ca o să mă angajez. Şi da, fără experienţă fix în advertising, fără internship-uri...şi nu ca vânzător sau împărţitor de flyere că doar n-am atâta no ieduceişăn degeaba.
Am pierdut din oameni ce mi-au fost, la un anumit moment, aproape de suflet. Mi-am revizuit atitudinea faţă de alţii.
Poate că mi se va împuţi creierul şi îmi va cădea. Pe lângă vopsit trebuie să-nvăţ să dau şi găuri să aibă pe unde să cază.
M-am plimbat, m-am gândit (fără să se considere asta un efort intelectual în adevăratul sens al cuvântului - putem lăsa asta pe alţii mai antrenaţi). Mi-a fost şi nu mi-a fost dor, am reuşit şi n-am reuşit să nu-mi pese, mi-am dat seama că una din cele mai apăsătoare chestii (if you're aware of your consciousness) este să fii duplicitar. Şi mai tare e - mă gândesc eu - să o faci fără să o recunoşti (măcar) faţă de tine.
Din toamna asta se vor schimba iar chestii. Cum vara de îmi părea statică se încheie şi îmi tot repetă că n-a fost deloc aşa, îmi formulez aşteptările de la toamnă şi - mamă, parcă m-aş ruga la nush ce zei, aş face ofrande şi m-aş ghida după ce mi-ar fi cel mai la îndemână. Hai să încheiem aici.
Off we go! Weird day ahead.
[Acum îs mare şi m-am dat cu youtuberepeat. Fără casete şi omletă.]
Mă gândeam la vara asta bizară de tocmai trecu. O serie de stări...multe şi prea variate. Am fost ca şi căsătorită, era să am şi copil (în lumea mea în care prietenii pot fi mai mult de-atât şi tot ce ţine de ei trece automat în propriul meu plan). N-a fost cazul. Dar încă ,,am" câine şi program de speriat oamenii pe stradă. Ori de câte ori ne nimerim să fim împreună.
Şi mult de lucru. Se presimte.
Cum chiţăiam la plezneală la începutul verii...ca o să mă angajez. Şi da, fără experienţă fix în advertising, fără internship-uri...şi nu ca vânzător sau împărţitor de flyere că doar n-am atâta no ieduceişăn degeaba.
Am pierdut din oameni ce mi-au fost, la un anumit moment, aproape de suflet. Mi-am revizuit atitudinea faţă de alţii.
Poate că mi se va împuţi creierul şi îmi va cădea. Pe lângă vopsit trebuie să-nvăţ să dau şi găuri să aibă pe unde să cază.
M-am plimbat, m-am gândit (fără să se considere asta un efort intelectual în adevăratul sens al cuvântului - putem lăsa asta pe alţii mai antrenaţi). Mi-a fost şi nu mi-a fost dor, am reuşit şi n-am reuşit să nu-mi pese, mi-am dat seama că una din cele mai apăsătoare chestii (if you're aware of your consciousness) este să fii duplicitar. Şi mai tare e - mă gândesc eu - să o faci fără să o recunoşti (măcar) faţă de tine.
Din toamna asta se vor schimba iar chestii. Cum vara de îmi părea statică se încheie şi îmi tot repetă că n-a fost deloc aşa, îmi formulez aşteptările de la toamnă şi - mamă, parcă m-aş ruga la nush ce zei, aş face ofrande şi m-aş ghida după ce mi-ar fi cel mai la îndemână. Hai să încheiem aici.
Off we go! Weird day ahead.
[Acum îs mare şi m-am dat cu youtuberepeat. Fără casete şi omletă.]
Comentarii
Trimiteți un comentariu