- din câteva citate -
,,Izvorul limpede al robinetului care o înfiora cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului electric erau voluptăţi prin care constata cu uimire că marile sforţări ale geniului erau supuse uzului ei comun. Era mulţumită că acele cunoştinţe elementare ale unei instrucţii cuviincioase şi obligatorii îi puneau în mâinile tentaculare ale inteligenţei firele cu care să se poată lega, ca de un loc plăcut, de problemele mari (HPB, 74)
,,...după stadiul ambiţiei, care-i înlocuise tinereţea absentă, doctorul Rim trecuse la epoca erotică ce-i turmenta maturitatea. Un alt sacrificiu al cărui erou şi victimă se socotea: lumea era plină de femei plăcute şi el nu avea decât pe ghemuita de Lina, care-i inspira o nepăsare ascetică [...] Toate acele plăceri străine îl ofensau şi îl lipseau pe el, care nu avea decât pe Lina. Ştia că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol: mai ştia că acele bunuri şi fără de ea nu ar fi fost ale lui: în adâncul adâncului va fi fost chiar şi conştiinţa că Rimul deşirat şi spălăcit, cu gesturi de manechin şi vorbă pedantă, prin persoana lui însăşi era un obstacol acelor aspiraţii. (HPB, 168)
,,Ada, în taior clasic ca un costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoţii şi jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subţiri încălţate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca şi pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns băieţeşte, cu ceafa rasă şi cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu pas agil [...]" (HPB, 199)
,,Bătrânul prinţ, cunoscut pentru robusteţea lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat în larg pe sânul odinioară celebru, acum voluminos. pe aceste îngrăşăminte ciupercile maligne crescuse prospere. Zaza nu mai traise după ce mamelele cu răsad rău fusese extirpate. Nu mai putuse trăi pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc îşi aşază omul cultul, e respectabil să moară apărându-l. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinţi şi pe care îşi fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele." (HPB, 212)
,,Prinţul Maxenţiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilataţi, cu privirea ştearsă, manechin îmbrăcat în ţinuta de sportsman, fără o greşală de eleganţă, pe când toată atenţia lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva umerii să scapete şi totată păpuşa de panoptic să se prăvale undeva pe un loc repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuşi să se poată întinde în căutarea odihnei." (195)
,,Ştia că Ada îl cumpărase pentru prestigiul social pe care-l avea, mult-puţin şi nu vrea să abdice de la el. Nu vrea să fie un obiect de milă, un declasat, o medalie demonetizată." (198)
Papadat-Bengescu, Hortensia,
,,Izvorul limpede al robinetului care o înfiora cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului electric erau voluptăţi prin care constata cu uimire că marile sforţări ale geniului erau supuse uzului ei comun. Era mulţumită că acele cunoştinţe elementare ale unei instrucţii cuviincioase şi obligatorii îi puneau în mâinile tentaculare ale inteligenţei firele cu care să se poată lega, ca de un loc plăcut, de problemele mari (HPB, 74)
,,...după stadiul ambiţiei, care-i înlocuise tinereţea absentă, doctorul Rim trecuse la epoca erotică ce-i turmenta maturitatea. Un alt sacrificiu al cărui erou şi victimă se socotea: lumea era plină de femei plăcute şi el nu avea decât pe ghemuita de Lina, care-i inspira o nepăsare ascetică [...] Toate acele plăceri străine îl ofensau şi îl lipseau pe el, care nu avea decât pe Lina. Ştia că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol: mai ştia că acele bunuri şi fără de ea nu ar fi fost ale lui: în adâncul adâncului va fi fost chiar şi conştiinţa că Rimul deşirat şi spălăcit, cu gesturi de manechin şi vorbă pedantă, prin persoana lui însăşi era un obstacol acelor aspiraţii. (HPB, 168)
,,Ada, în taior clasic ca un costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoţii şi jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subţiri încălţate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca şi pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns băieţeşte, cu ceafa rasă şi cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu pas agil [...]" (HPB, 199)
,,Bătrânul prinţ, cunoscut pentru robusteţea lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat în larg pe sânul odinioară celebru, acum voluminos. pe aceste îngrăşăminte ciupercile maligne crescuse prospere. Zaza nu mai traise după ce mamelele cu răsad rău fusese extirpate. Nu mai putuse trăi pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc îşi aşază omul cultul, e respectabil să moară apărându-l. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinţi şi pe care îşi fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele." (HPB, 212)
,,Prinţul Maxenţiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilataţi, cu privirea ştearsă, manechin îmbrăcat în ţinuta de sportsman, fără o greşală de eleganţă, pe când toată atenţia lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva umerii să scapete şi totată păpuşa de panoptic să se prăvale undeva pe un loc repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuşi să se poată întinde în căutarea odihnei." (195)
,,Ştia că Ada îl cumpărase pentru prestigiul social pe care-l avea, mult-puţin şi nu vrea să abdice de la el. Nu vrea să fie un obiect de milă, un declasat, o medalie demonetizată." (198)
Papadat-Bengescu, Hortensia,
Fecioarele
despletite. Concert din Muzică de Bach. Drumul ascuns, ed. Eminescu, Bucureşti, 1982.
Comentarii
Trimiteți un comentariu