Ne-am promis un post lung, lung de tot în care să aruncăm majoritatea chestiilor care ne-au chinuit, ne-au amuzat, pe care le-am chinuit, copt şamd.
Azi am reuşit să deschid doc-ul ,,licenţă" şi l-am tot scrijelit câteva ore. Am uitat de amorţeala aia beţivă din ultimele zile, am păstrat feţele şi poantele din soare, rasetele si maimuţărelile din ploi.
Puteam scrie, cum bine zici, licenţă de limbă. Pe scos verbele din Ureche sau prepoziţiile din Cantemir. Ar fi fost atât de original, productiv şi folositor pentru cei interesaţi (şi vai, cat de mulţi sunt!)...
Am fi putut scrie o teză ,,Inserţii de logică pe băncile literelor: O altă (singura) perspectivă asupra sudoku-ului" sau un studiu antropologic despre ghicitul în cafea, un altul despre jumulitul papagalilor cu răvaşe norocoase. Pentru că Eco ne-a luat-o înainte, am fi putut găsi generos subiectul ,,Cum nu se face o teză de licenţă". Că tot e fetiş cu parafrazarea titlurilor arhicunoscute.
Aş fi ascultat piese triste dacă mi-ar fi dat răgazul vuietul dinăuntru. Geaba trec salvări, geaba se întrerup cu ţiuitul cela strident reţelele sau se ciocnesc indivizi în intersecţii. Uneori ce e în exterior se aude prea încet. Prefer să fiu arogantă atunci, să s-amestece cu ce-i afară. O cortină mai densă pt vacarmul din interior nu strică niciodată.
Uite, am prins niste momente faine. Îmi zambeau nişte oameni. Altora le priveam scăfârliile şi ochelarii sclipitori. Am luat-o pe Nory Baldovin la o plimbare şi cineva s-a autoinvitat instant. Ca un mesaj de ,,buna, ce faci?" trimis incolorului avatar adormit. Începuse să zică ceva de raţional, pierdut vremea, niscaiva comparaţii şi...am uitat. :) Am încercat să scăpăm prin văgăunile de la Drept. Mi-am dat seama că aş putea face câte o facultate sau două până aş muri. Nu neapărat de foame. Dacă n-ar trebui plătite probabil că am fi mai mulţi cu doruri d-astea.
Ziceam că plec şi-am rămas. Mă mustră conştiinţele şi în vreme ce le las să-şi facă numărul prefer să aştept, dezinteresată, orologiul care bate a fugit.
Joi vor fi lăcrămi şî suspine. O să fim toţi îndoliaţi, with a touch of whatever (mov sau albastru parcă era panglica). Probabil că va fi ca la serbări. Cântelece, poezioare (poate nu chiar aşa acide ca schimburile de pe grup). Ferice de cel ce nu a văzut în viaţa lui ceva off topic.
Încerc să curăţ (cu peria, aş zice) ideea care îmi tot revine în minte de câteva săptămâni: e totul o chestie de înlocuire. Bineînţeles, presupune un grad mai mare de adaptare înlocuirea unei persoane decât cea a unui robot de bucătărie. But it's all the same, after all. Yeap, I'm a reductionist. Live with it, replace it with smth that seems more suitable or...neah, don't try to die for nothing.
that was short, până la urmă
PS: I don't like stable ppl :)
LE:
E bine să te uiţi la seriale smart în loc să scrii licenţa.
Pros: îţi ocupă mintea, te fac să te simţi fain, oricum sunt geniale (Six Feet Under, Wonderfalls), nu sunt cu literatură română :D
Cons: ,,[...] în loc să scrii licenţa."
Azi am reuşit să deschid doc-ul ,,licenţă" şi l-am tot scrijelit câteva ore. Am uitat de amorţeala aia beţivă din ultimele zile, am păstrat feţele şi poantele din soare, rasetele si maimuţărelile din ploi.
Puteam scrie, cum bine zici, licenţă de limbă. Pe scos verbele din Ureche sau prepoziţiile din Cantemir. Ar fi fost atât de original, productiv şi folositor pentru cei interesaţi (şi vai, cat de mulţi sunt!)...
Am fi putut scrie o teză ,,Inserţii de logică pe băncile literelor: O altă (singura) perspectivă asupra sudoku-ului" sau un studiu antropologic despre ghicitul în cafea, un altul despre jumulitul papagalilor cu răvaşe norocoase. Pentru că Eco ne-a luat-o înainte, am fi putut găsi generos subiectul ,,Cum nu se face o teză de licenţă". Că tot e fetiş cu parafrazarea titlurilor arhicunoscute.
Aş fi ascultat piese triste dacă mi-ar fi dat răgazul vuietul dinăuntru. Geaba trec salvări, geaba se întrerup cu ţiuitul cela strident reţelele sau se ciocnesc indivizi în intersecţii. Uneori ce e în exterior se aude prea încet. Prefer să fiu arogantă atunci, să s-amestece cu ce-i afară. O cortină mai densă pt vacarmul din interior nu strică niciodată.
Uite, am prins niste momente faine. Îmi zambeau nişte oameni. Altora le priveam scăfârliile şi ochelarii sclipitori. Am luat-o pe Nory Baldovin la o plimbare şi cineva s-a autoinvitat instant. Ca un mesaj de ,,buna, ce faci?" trimis incolorului avatar adormit. Începuse să zică ceva de raţional, pierdut vremea, niscaiva comparaţii şi...am uitat. :) Am încercat să scăpăm prin văgăunile de la Drept. Mi-am dat seama că aş putea face câte o facultate sau două până aş muri. Nu neapărat de foame. Dacă n-ar trebui plătite probabil că am fi mai mulţi cu doruri d-astea.
Ziceam că plec şi-am rămas. Mă mustră conştiinţele şi în vreme ce le las să-şi facă numărul prefer să aştept, dezinteresată, orologiul care bate a fugit.
Joi vor fi lăcrămi şî suspine. O să fim toţi îndoliaţi, with a touch of whatever (mov sau albastru parcă era panglica). Probabil că va fi ca la serbări. Cântelece, poezioare (poate nu chiar aşa acide ca schimburile de pe grup). Ferice de cel ce nu a văzut în viaţa lui ceva off topic.
Încerc să curăţ (cu peria, aş zice) ideea care îmi tot revine în minte de câteva săptămâni: e totul o chestie de înlocuire. Bineînţeles, presupune un grad mai mare de adaptare înlocuirea unei persoane decât cea a unui robot de bucătărie. But it's all the same, after all. Yeap, I'm a reductionist. Live with it, replace it with smth that seems more suitable or...neah, don't try to die for nothing.
that was short, până la urmă
PS: I don't like stable ppl :)
LE:
E bine să te uiţi la seriale smart în loc să scrii licenţa.
Pros: îţi ocupă mintea, te fac să te simţi fain, oricum sunt geniale (Six Feet Under, Wonderfalls), nu sunt cu literatură română :D
Cons: ,,[...] în loc să scrii licenţa."
Comentarii
Trimiteți un comentariu